​"Muzica și spiritualitatea nu pot exista decât împreună" – Interviu Teodora Brody-Enache

Teodora Enache, sau Teodora Brody Enache cum își spune acum vocalista de jazz, nu are nevoie de o introducere foarte lungă. A fost ucenica lui Johny Răducanu cum îi place ei sa spună, a cântat cu Stanley Jordan, Lars Danielson, Benny Rietveld și mulți alți muzicieni importanți. Se simte acasă și în jazz și în etno jazz, iar mai nou, interpretează vocal muzică clasică. Are curaj, lucrează mereu la proiecte noi, e vulcanică, iar cine o întâlnește, e cucerit de entuziasmul și râsul ei molipsitor.

1. Iubitorii de jazz te știu pe numele Teodora Enache, dar mai nou, te numești Teodora Brody. Cum s-a întâmplat asta și în ce fel se schimbă lucrurile pentru tine ca artist?

Lucrurile se schimbă mereu, atât în viețile noastre personale, cât și în cariera noastră. Numele meu de familie s-a schimbat, port numele omului pe care îl iubesc și doresc să îl port cu mine și pe scenă, nu numai în viața mea personală. M-am obișnuit să duc poveștile mele pe care le trăiesc și pe scenă și să le îmbrac în sunete. Așa voi face și acum.

2. Anul trecut ai fost invitată la Festivalul George Enescu cu un program mai special, care s-a numit „From Classical To Jazz”. Vorbește-mi un pic despre experiența asta și despre ce înseamnă din punct de vedere tehnic, pentru o vocalistă care e cunoscută pentru jazz și etno jazz, să „atace” lucrări de muzică clasică și să le transforme vocal.

Este o Călătorie. Explorez continuu și sunt o căutătoare, sunt curioasă și deschisă în fața provocărilor, iar muzica pentru mine fiind o experiență a sufletului, devine o provocare continuă.

Încă de la începuturile carierei mele, am înțeles că aceste căutări muzicale sunt de fapt într-o mare legătură cu găsirea sensului meu ca ființă. M-am lăsat mereu ghidată de inimă, de iubire. Am descoperit jazz-ul, fără să știu nimic despre această muzică, am început să cânt jazz în perioada comunistă, fără nici o informare, totul era nou și descoperit chiar de mine.

Într-un interviu pe care l-am dat mai demult pentru revista franceză JAZZ HOT, cu seninătate și inocență am spus ’’eu am inventat improvizația de jazz’’, pentru că am început să improvizez fără să știu nimic despre asta. Da, am iubit la nebunie jazz-ul, am cântat împătimită jazz-ul cântat de Ella Fitzgerald, ghidată și îndrumată mai apoi de Johnny Răducanu, mentorul meu, însă era doar începutul.

După un timp am găsit Doina și am simțit că Doina, fiind rădăcina mea, legătura mea cu pământul pe care m-am născut, face parte din mine. Așa că am început să cânt Doină într-o formă combinată cu jazz. Pe atunci nu știam nimic despre curentul etno-jazz, dar mi-am deschis poarta mea către el. Am explorat apoi rădăcinile muzicii klezmer, folclorului bulgar și am înțeles că nu mă voi opri din căutările mele muzicale.

Ceva mai târziu, l-am descoperit și iubit pe Béla Bartók și așa, am intrat acum câțiva ani pe acest tărâm al muzicii clasice, fără să gândesc și să planific acest lucru.’’Incantations on Béla Bartók’’ s-a numit proiectul prin care, alături de Theodosii Spassov îmbinam muzica lui Bartók cu toată experiența noastră jazzistică. A devenit muzica cântată împreună cu muzicieni care îl apreciau pe Bartok și care se simțeau provocați de această întâlnire muzicală. Am împărțit scene din toată lumea cu Stanley Jordan, Lars Danielsson, Benny Rietveld.

Am început să realizez cât de important este sunetul vocii mele, „instrumentul” cu care explorez această lume muzicală. Sunetul vocii este foarte acordat la vibrația sufletului nostru. Am simțit o nevoie de șlefuire continuă a sunetului meu. Sigur, jazz-ul are multe fațete astăzi, fiecare își crează cărarea sa proprie și este loc pentru toți și pentru toate. Pe mine, m-a călăuzit această curiozitate și dorință de a mă lasă provocată de orice întâlnire artistică din viața mea ( fie că era Gibran, Bartók sau Yma Sumac) și să îmi dezvolt un limbaj și un sunet propriu care să mă ajute în abordarea oricărui gen muzical.

Cam acesta este momentul în care s-a născut proiectul “From Classical To Jazz”, unde abordarea muzicii rapsodiilor scrise pentru vioară și orchestră nu erau cel mai la îndemână lucru pentru un vocalist.

De la Rapsodiile lui Enescu la muzica lui Beethoven a fost încă un pas curajos care continuă și se dezvoltă. Este o cărare nouă, dificilă prin calitatea repertoriului ales,dar și pentru că este o îmbinare între clasic, jazz și etnic. Cred că muzica clasică este una dintre cele mai mari ale realizări ale oamenilor pe acest pământ. Este o muzică de înaltă vibrație ce poate și trebuie să intre în sufletele oamenilor și să îi ghideze spre cele mai luminoase locuri ale vieții.

3. Ai scos de curând un disc care se numește Sound Of The Root. Vorbește-mi un pic despre ce înseamnă acest disc pentru tine și cu ce gânduri ar trebui să se apropie oamenii de el.

Este primul meu disc sub semnătura Teodora Brody și primul în care această combinație între cele 3 elemente-classic, jazz și etnic apare. Acest crossover muzical își are rădăcina în discul Sound of The Root.

De asemenea, acest disc continuă ideea care îmi motivează cântul și căutările, și anume, că undeva adânc, cu toții avem o singură rădăcină comună.

Indiferent de unde venim, care este povestea cu care venim, indiferent de convingerile noastre religioase, sociale, politice, prin muzică noi putem alchimiza toate aceste limitări și simți unitatea care ne înconjoară.

Am simțit asta în studio și simțim asta de fiecare dată când îl cântăm pentru oameni.

4. Ce înseamnă „începuturile” pentru tine? De câte ori ai simțit că o iei de la capăt și cum ai făcut să merite?

Muzica nu este ruptă de viață. Asta cred că îi face pe marii artiști autentici. În artă ești alimentat de viziunea pe care o ai despre viață, de credințele care îți hrănesc existența, de ușurința cu care ceea ce faci te apropie de sufletul tău.

Cred că în artă, dacă nu explorezi, te blochezi.Te repeți, îți definești foarte clar stilul, look-ul și te oprești acolo. Eu nu lucrez așa. Pentru mine, energia începuturilor este prezentă în fiecare nouă viziune pe care o am. Proiectele pe care le am dezvoltat de-a lungul anilor, au venit în marea lor majoritate, cu o paradigmă nouă pentru mine. Și niciodată nu m-am gândit dacă ‘’merită’’, nu am ținut la definiții, la apartenență la un stil, la păstrarea publicului meu cu orice preț, la ce e sigur și apreciat sau trebuie continuat. Nu. Această Călătorie mi-am asumat-o încă de la început și a avut ca scop servirea sufletului meu. Chiar dacă uneori am simțit greutate, critici, mi-am urmat mereu drumul.

5. A fost și încă mai este o perioadă complicată pentru artiști și întreg ecosistemul cultural. Cum ai navigat valul ăsta de incertitudini și vești proaste?

Da, este o perioadă dificilă pentru toată lumea, este o perioadă în care mai mult ca niciodată, este timp pentru întrebari esențiale. Este foarte dificil financiar pentru artiști, căci nu sunt susținuți de către cei ce ar trebui să o facă, și au pierdut bruma de siguranță materială care venea în urma prestațiilor lor artistice. Și ăsta este un mare păcat. Dar lucrurile nu vor rămâne așa, cu siguranță se va intra într-un normal cât de curând, pentru că întotdeauna scena a fost pentru oameni o reflectare a propriilor gânduri și emoții, deci nu va mai dura mult și cred că artiștii își vor relua munca din nou.

Eu în momente dificile, fie că sunt individuale sau colective, folosesc acest timp pentru a mă restructura, încerc să înțeleg cum mă pot adapta, transforma și să interiorizez bine ce mi se întâmplă. Și apoi se simte această influență în muzica pe care o voi cânta. Am ascultat în această perioadă mulți artiști interesanți.

6. Ce faci tu azi? Ce îți ocupă zilele, ce muncești și ce mai visezi să faci în viitorul apropiat?

Am o energie creativă foarte mare. O bucurie de a crea, de a-mi contura ideile. Compun, scriu, pictez, simt un vulcan de dorințe care așteaptă să fie canalizat. Îmi place mult să mă joc, să trăiesc viața și să o las să curgă. Încerc să îmi împlinesc visul de a cânta la pian, am mari întâlniri cu mari suflete și artiști: Beethoven,Tagore, Gibran, descopăr noi muzicieni. Muzica și spiritualitatea nu pot exista decât împreună, acesta este rostul muzicii pentru mine.

Viața îmi este foarte plină de preocuparea continuă pentru binele familiei, copiilor mei, bucuria de a împărtăși timp alături de ei, toate astea la un loc, îmi alcătuiesc viața. Ea curge și cu bune și cu lecții pe care le am de învățat.

7. Ce ar însemna pentru tine să simți că ai ajuns unde trebuie din punct de vedere profesional? Și ce ar mai putea urma după?

Dorința mea adâncă este ca muzica,sunetul meu să oglindească lumina din mine. Și să atingă și să facă să vibreze lumina din oameni. Cât mai mulți oameni să poată merge alături de mine în această călătorie.

Să nu mă pierd în vanități, să pot să-mi permit să îmi folosesc toată această energie creativă și să îmi pot materializa ideile, și când sunetul nu îmi este de ajuns, să folosesc și celelalte instrumente: scrisul, pictura, dansul.

Vreau să îmi întind aripile larg, larg și să pot să experimentez acest joc pe care sufletul meu a ales să îl urmeze.

8. Ce vocaliste te încântă?

Lisa Gerrard este o vocalistă specială și îmi place pentru că atinge o stare adâncă cu vocea și cu prezența ei. Sunetul ei oglindește lumina din ea. Îmi mai plac Cecile McLorin Salvant, Dianne Reeves, ce are stofa marilor artiști și Yma Sumac pentru calitățile ei vocale și pentru aducerea moștenirii incașe în muzica ei.

Îmi mai plac Cecile McLorin Salvant, Dianne Reeves, ce are stofa marilor artiști și Yma Sumac pentru calitățile ei vocale și pentru aducerea moștenirii incașe în muzica ei.

9. Ce planuri muzicale ai în viitorul apropiat?

Sunt în plină febră de pregătire a următorului disc, materialul este gata, lucrez la lansarea lui, la o serie de concerte și proiecte internaționale. Vor fi multe suprize frumoase.