My Sixties/ Rock and roll clasic: Dans nebun! VIDEO

Nu poţi vorbi de muzica anilor ’60, fără să aminteşti de rock and roll. Let’s Rock! Episodul al treilea din ceea ce considera Haute Culture bomba bomebelor culturale, anii 1960. Vezicum am dansat blues britanicsi ne-am jurat ca vom muri tineri!

În realitate, acesta şi-a atins maximumul de popularitate în anii ’50, dar s-a născut cu mult mai devreme, poate chiar înaintea celor care l-au contestat cu atâta înverşunare, care nu erau de fapt decât părinţii generaţiei de după război, generaţie pentru care rock and roll-ul a însemnat o formă de sfidare a unor reguli morale impuse de aceştia.

Bill Haley & His Comets – Rip It Up

Provenit tot din blues, via boogie-voogie, un dans popular în anii 40, Rock and roll-ul a devenit cunoscut prin interpreţi afro-americani ca Chuck Berry, Little Richard, precum şi interpreţi albi, precum Carl Perkins, Elvis Presley, Buddy Holly, Jerry Lee Lewis, unii din ei proveniţi din zona country. Până la urmă rock and roll-ul a reprezentat un pas important în reconcilierea rasială. Tinerii, indiferent de culoarea pielii, dansau deopotrivă rock and roll.

Whiteys Lindy Hoppers.. Hellzapoppin

Prima oară am ascultat rock and roll la un magnetofon primit de un coleg de liceu, de la unchiul lui din America. Habar nu aveam atunci cine cânta, am aflat mai târziu, dar era cu totul altceva decât „muzica uşoară” pe care eram obligaţi să o ascultăm aici, cu tractoriste şi macarale. Cum se dansa rock and roll, am văzut în filmul englez „The young ones” (Tinerii) care, prin nu ştiu ce minune, a rulat şi la noi. Cliff Richard cânta acompaniat de nu mai puţin cunoscuta formaţie The Shadows, una din primele trupe alcătuite din trei chitare electrice plus baterie, formulă care a devenit mai târziu standard.

Cliff Richard – The young ones 1961

Eram în ultimele clase de liceu, dansam rock and roll la „reuniunile tovărăşeşti” ţinute în cantina de la subsolul şcolii. Se pare că am încălcat rigorile moralei uteciste, devreme ce am fost înfierat cu o caricatură la „gazeta de perete”. Dar nici la el acasă, cu excepţia tinerilor, rock and roll-ul nu era cu mult mai bine văzut. La prima sa apariţie în celebra emisiune televizată a lui Ed Sullivan, Elvis Presley a fost filmat numai de la brâu în sus, pentru a nu fi văzută mişcarea picioarelor, considerată prea indecentă. Dacă muzica era acceptabilă, dansul era de nesuportat.

Elvis Presley – Hound Dog

La începutul anilor 60, Elvis Presley pleca în armată, Jerry Lee Lewis se confrunta cu probleme de familie după ce se căsătorise cu o verişoară de 12 ani, Chuck Berry se dedica turneelor, Little Richard trecea la Gospel. Rock and roll-ul tradiţional, cântat de interpreţi acompaniaţi de formaţii combo având în componenţă instrumente de jazz, îşi pierde din vigoare, lăsând loc unor formule şi sonorităţi noi. În 1962 ştafeta este preluată de Beatles şi de celelalte trupe asemenea lor, care cântau un rock and roll diferit de rock and roll-ul tradiţional. Beatles au avut o influenţă covârşitoare asupra muzicii anilor ’60 şi a tot ce a urmat. Noile staruri ale muzicii rock nu au ezitat însă să cânte piesele lui Chuck Berry, devenit o legendă a rock and roll-ului clasic.

Beatles – Rock and Roll

sau să-l invite să cânte împreună în concerte. Chuck Berry, Keith Richard, Eric Clapton – Little Queenie

Rock and roll-ul a avut şi foarte mulţi interpreţi europeni, care îi copiau mai mult sau mai puţin reuşit pe cei americani. În afara britanicului Cliff Richard, în Franţa s-a remarcat Johnny Halliday iar în Italia Adriano Celentano. Având în vedere afinităţile noastre latine, aceştia erau la vremea aceea mai cunoscuţi la noi decât interpreţii americani.

Adriano Celentano – 24000 Baci – 1961

Nu rataţi filmul Grease, care va fi difuzat de canalul DIVA, în una din vinerile lunii mai, la 9 seara, un film antologic despre anii ’50-’60, dar făcut în 1978, cu Olivia Newton-John şi John Travolta, excepţionali. Grease