În școlile din Italia învață aproape 160.000 de copii români / Peste jumătate sunt la grădiniţă sau în şcoala primară

158.000 de elevi români frecventează şcoala în Italia: ei reprezintă cel mai numeros grup de tineri străini din sistemul de învăţământ din Peninsulă, se arată într-un raport al Centrului de Studii şi Cercetare IDOS, remis Hotnews.ro. Numărul lor echivalează cu populația unui oraș precum Sibiul sau Bacăul. Care sunt diferenţele între cele două sisteme de învăţământ, cum se descurcă la şcoală elevii români şi ce probleme pot apărea în procesul de integrare? La început de an am discutat despre aspectele de mai sus cu o profesoară româncă, o profesoară italiancă, dar şi cu mama unei eleve românce, născută în Italia.

Cum funcţionează şcoala în Italia

Gina Dumitriu este profesor de limba română la Terni, în regiunea Umbria. În legătură cu sistemul de învăţământ, ne spune: „Există avantaje şi dezavantaje în ambele sisteme – cel românesc şi cel italian, atât din punctul de vedere al organizării şcolare, cât şi în ceea ce priveste statutul profesorilor şi cel al elevilor. Aici, toţi elevii învaţă dimineaţa şi se pot înscrie la secţii cu program normal sau program prelungit până la ora 16:00, după care, şcoala rămâne deschisă pentru activităţi opţionale. Independenţa şcolilor e importantă, directorii au capacitatea juridică să angajeze profesori pentru diferite proiecte”.

Cristina Butnariu, originară din comuna Ruginoasa, judeţul Iaşi, stabilită la Roma, este mamă a trei copii de 24, 20 şi 10 ani şi a avut ocazia să cunoască ambele sisteme de învăţământ. „Înainte de a-mi aduce copiii în Italia, auzeam mereu că „şcoala e mai uşoară ca în România”. Nu e adevărat: aici au metode de studiu diferite, toţi copiii pot face activităţi de tip after school, indiferent de situaţia materială a părinţilor. Nu se admit multe absenţe, controalele sunt stricte la intrarea la şcoală, şedinţele sunt mai rare, la fel şi ocaziile de a vorbi cu profesorii personal. Se pune accent pe logică şi pe aptitudini individuale. La gimnaziu şi liceu, profesorii sunt exigenţi: notele de 8, 9 şi 10 sunt rare. Dacă în România ești întrebat „Ai luat coroniță ? ” în Italia ești întrebat „Sei stato promosso? „Adică, dacă ai reuşit să ai nota de trecere – 6, ai avut un rezultat bun. Un medic, tatăl unui copil repetent, mi-a spus odată că aşa învaţă fiul său să crească!”.

Sabrina Vento este profesoară şi responsabilă pe chestiuni de discriminare şi cyberbullying la Institutul Rosselli din localitatea Aprilia, regiunea Lazio. Ea se ocupă şi de integrarea copiilor cu nevoi speciale şi insistă asupra unui aspect specific: „Avem un departament anume care se ocupă de susţinerea copiilor cu nevoi educative speciale, aşa numiţi elevi cu BES (Bisogni Educativi Speciali). Fiecare şcoală poate demara proiecte specifice de dezvoltare a capacităţilor alternative ale elevilor, pentru a elimina forme de discriminare”.

Integrarea elevilor români

Multe şcoli şi institute din Peninsulă au demarat proiecte de integrare şi susţinere a elevilor străini. Printre ele e şi Institutul Superior Rosselli din Aprilia, un oraş cu peste 5000 de români.

„Din cei peste 1.300 de elevi ai noştri, în anul şcolar trecut, peste 70 au fost români, ne spune profesoara Sabrina Vento. Institutul a semnat deja acorduri cu alte organizaţii, printre care şi asociaţia românească „Spirit Românesc”, pentru a promova integrarea elevilor străini. Avem o colaborare fructuoasă cu profesoara Lucia Ileana Pop, care a predat cursuri de limba, literatura şi cultura română. La cursuri au participat 30 de elevi: 20 români şi 10 italieni. Obiectivul cursului a fost integrarea prin cunoaşterea tradiţiilor româneşti”.

Jasmine Butnariu

Şi Gina Dumitriu a realizat proiecte legate de promovarea limbii şi culturii române, printre participanţii numărându-se italieni, români, dar şi elevi de alte naţionalităţi. Unul din proiecte a fost editarea unei reviste româno italiene, în colaborare cu Liceul Ştiinţific Donatelli din Terni: „Şcoala italiană are o experienţă bogată şi pozitivă în integrarea copiilor străini şi a celor cu cu nevoi speciale, de la care noi, ca profesori, am învăţat foarte mult”.

„La noi în şcoală, în fiecare clasă sunt între 30% – 40% elevi de alte etnii, ne spune Cristina Butnariu. Noi nu am fost până acum marginalizaţi de italieni. Atât la grădiniță, cât și la școală, au fost mereu proiecte împotriva fenomenului bullying, proiecte care ajută socializarea. Un aspect de integrare care m-a impresionat: îmi aduc aminte că, la grădiniță, fata mea, Jasmine, şi-a învățat toată grupa de copii să cânte Alunelul”.

În ciuda programelor de integrare, există şi situaţii de discriminare sau de conflict. În 2015, decizia unei şcoli din regiunea Lazio (Şcoala „Corrado Melone” de la Ladispoli, lângă Roma) de a introduce un curs obligatoriu de limba română, de o oră pe săptămână, a inflamat opinia publică din Peninsulă. Câţiva părinţi italieni au ameninţat cu retragerea copiilor de la şcoală, în timp ce unii politicieni au solicitat direct intervenţia Ministerului Educaţiei. În 2018, directorul Şcolii Melone a fost invitat în audienţă la Cotroceni, primind felicitările Preşedintelui Iohannis pentru activitatea de promovare a limbii şi culturii româneşti.

Elevii românii din Italia, între performanţă şi nevoia unui suport psihologic

Cum se structurează prezenţa elevilor străini în şcolile italiene? Mai mult de jumătate (56,6%) frecventează grădiniţa şi şcoala primară. Mai puţin de un sfert (23,2%) urmează o formă de învăţământ superior: cei mai mulţi dintre străini, printre care şi românii, preferă să urmeze institute profesionale, pentru a-şi găsi cât mai repede un loc de muncă.

Fiica Cristinei Butnariu, Jasmine, este o elevă de nota zece pe linie: „Îi plac toate materiile, vrea să devină biolog marin. Performanţele ei pot genera un pic de invidie, mai degrabă de la alţi părinţi, dar a învăţat să meargă mereu înainte”, ne spune Cristina.

„Elevii români sunt, în general, elevi buni la învăţătura, participanţi şi câştigători la diverse concursuri, bursieri. Situaţia lor şcolară depinde şi de implicarea familiei, dacă părinţii îşi motivează copiii să înveţe”, spune Gina Dumitriu.

Între două lumi, între două identităţi

Mulţi elevi români, crescuţi într-un mediu italian, se îndepărtează de identitatea lor românească. Alţii sunt victime ale discriminării. Experienţele sunt diferite, şi în funcţie de şcoală. În Italia, limba română este predată în peste 180 de unități de învățământ, în cadrul proiectului ”Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească” (LCCR) dezvoltat de Institutul Limbii Române (ILR) în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale.

În cursul carierei sale de profesor, Gina Dumitriu a avut ocazia să constate că sunt mai multe tipologii de elevi şi familii de români: „În ceea ce priveste identitatea culturală a copiilor de origine română, am constatat cel puţin două aspecte personale şi criterii. Cei născuţi în Italia sunt diferiţi faţă de cei care se transferă mai târziu aici. Pe de altă parte, avem de a face şi cu familii diferite. Sunt familii care nu mai vor să se întoarcă în ţară şi au rupt contactele, iar fiii nu mai vorbesc deloc româneşte. Alţii, în schimb au proiecte de reîntoarcere, iar tinerii vor să facă, de exemplu, facultatea în România”.

Cele mai dificile situaţii sunt cazurile copiilor care s-au transferat de mai multe ori între România şi Italia: „aici e necesară intervenţia sistemului, copiii care au suferit mai multe „transferuri” sunt cei mai fragili şi e nevoie ajutorul şcolii, al părinţilor, pentru a face faţă consecinţelor negative ale acestor schimbări”.