Nabucco: proiectul care va scoate Europa de sub cvasi-monopolul rus al gazelor naturale

Nabucco, conducta care va aproviziona Europa centrala si de vest cu gaze naturale din Asia, are doua semnificatii majore. Prima, de natura practica, este o noua sursa de materie prima pentru marii consumatori de gaz din Europa. A doua semnificatie este politica: UE dovedeste Rusiei ca, in ciuda divergentelor dintre statele membre, poate gasi alternativa la cvasi-monopolul Gazprom.

Avantajele Nabucco

• Cresterea securitatii in aprovizionarea cu gaze naturale pentru Europa
• Diversificarea surselor de  aprovizionare cu gaze pentru pietele europene
• Accesul la rezervele importante de gaze naturale din zona Marii Caspice si Orientul Mijlociu

Un proiect indelung negociat intre parteneri

Semnarea acordului interguvernamental a fost asteptata cu emotii de statele implicate in proiectul Nabucco, mai ales ca acesta este momentul decisiv pentru demararea constructiei gazoductului. Emotiile au fost create mai ales de conditiile dure puse de Turcia, tara care va gazdui cea mai mare parte a conductei. In plus, Rusia a facut tot posibilul pentru a pune bete in roate, incercand sa atraga sustinatori pentru proiectul rival, South Stream.

Nabucco, Q&A: (sursa)

Tarile traversate: Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria, Austria

Furnizori: Azerbaidjan (confirmat), Turkmenistan (in curs de semnare), Iran (SUA se opun categoric), Irak (in negocieri)

Parteneri in joint-benture: OMV, MOL, Transgaz, Bulgargaz, Botas, RWE

Lungime: Aproximativ 3.300 km

Capacitatea maxima de transport: 31 miliarde metri cubi/an

Investitie estimata: 7,9 miliarde euro

In aceste conditii, a fost amanata de trei ori semnarea acordului. Dar, din momentul in care s-a dat ca sigura semnarea acordului, reactiile favorabile nu au incetat sa apara. Una dintre cele mai importante: cel mai mare producator de gaz din Asia Centrala, Turkmenistanul, a anuntat ca este dispus sa asigure gaz pentru Nabucco, intr-o schimbare radical de optica fata de pozitia de la inceputul anului. „In prezent, Turkmenistanul are gaz in exces pentru comercializare. Suntem dispusi sa il trimitem in strainatate oricarui client. Asta inseamna si Nabucco”, a declarat presedintele turkmen Kurbanguli Berdimuhamedov, citat de Reuters.

O alta veste buna este ca Turcia nu mai vrea sa cumpare 15% din gazul destinat proiectului Nabucco si va accesa stocurile europene de gaz, daca va fi nevoie. Pe parcursul negocierilor, Turcia insistase ca 15% din gazul care urmeaza sa fie transportat prin Nabucco sa poata fi folosit pentru uz intern.

Turcia a incercat sa forteze nota dorind sa-si asigure taxe mai mari pentru tranzit si drepturi de a comercializa gazul ce va trece prin aceasta conducta. Astfel de cerinte au ingreunat negocierile.

In ceea ce priveste proiectul rival South Stream, Rusia a depus eforturi mari pentru a acapara potentialii furnizori ai Nabucco. La sfarsitul lunii iunie, Gazprom a semnat un acord privind cumpararea de gaz din Azerbaidjan, un alt mare furnizor pentru Nabucco. Oficialii azeri au dat insa asigurari ca intelegerea cu Gazprom nu va impiedica furnizarea de gaze catre Nabucco.

De asemenea, participarea altor doi potentiali furnizori de gaze din Marea Caspica, Uzbekistan si Kazahstan, este pusa sub semnul intrebarii, ambele state gravitind in jurul Moscovei. Mai mult, Kazahstan a decis sa participe la un gazoduct Marea Caspica-Rusia.

Scurt istoric:

Februarie 2002: au loc primele discutii despre proiect intre companiile OMV (Austria) si Botas (Turcia)

Iunie 2002: Cinci companii semneaza un memorandum pentru construirea conductei: OMV, MOL, Bulgargaz, Transgaz si Botas

Numele Nabucco a fost ales dupa ce sefii celor cinci companii implicate au fost prezenti la o reprezentatie a operei cu acelasi nume, la Viena

Decembrie 2003: Comisia Europeana acorda 50% din suma necesara studiilor de fezabilitate, dind un puternic semnal de sprijinire a proiectului

28 iunie 2005: Cele cinci companii partenere semneaza la Viena un acord de parteneriat

Februarie 2008: Compania germana RWE devine actionar al consortiului

Ianuarie 2009: BEI si BERD anunta ca vor sprijini proiectul prin imprumuturi acordate consortiului

Iunie 2008: Consortiul semneaza cu Azerbaidjanul primul contract de furnizare de gaze naturale

Aprilie 2009: Turcia anunta ca este gata sa semneze acordul, dupa negocieri dure cu ceilalti membri ai concortiului

Iunie 2009: Numirea influentului politician german Joschka Fischer (fost ministru de externe), drept consilier politic al proiectului

13 iulie 2009: Semnarea acordului interguvernamental la Ankara

Finantarea, o problema

O alta problema este cea legata de finantare, dar 2009 a adus semnale pozitive. Banca Europeana de Investitii (BEI) si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) au anuntat ca vor contribui cu doua miliarde de euro, respectiv un miliard de euro, la finantarea Nabucco. Nabucco trebuie sa obtina fonduri de 2,5 miliarde de euro pentru ca proiectul sa devina eligibil pentru finantare de la Uniunea Europeana.

Nabucco a intampinat probleme chiar si in interiorul UE. In luna martie, in cadrul reuniunii Consiliului Afaceri Generale si Relatii Externe, din pachetul de finantare pe probleme de energie a fost exclus proiectul Nabucco. Cateva zile mai tarziu, la insistenta Romaniei si a altor tari, proiectul gazoductului Nabucco a revenit pe lista, urmand sa primeasca o finantare initiala de 200 de milioane de euro.

Acordul va prevede tranzitarea teritoriului turc, aceasta fiind o modalitate de reducere a dependentei Europei fata de gazul rusesc. Prin Nabucco urmeaza sa fie aduse gaze din Marea Caspica si din Orientul Mijlociu catre Europa. Declaratia semnata de UE si tarile caspice prevede si infiintarea unei Corporatii pentru Dezvoltare in zona Caspica care se va ocupa de achizitionarea gazului la nivel european.

Proiect pentru eliminarea dependentei de gazele rusesti

Lansat in 2002, proiectul Nabucco reprezinta o solutie pentru reducerea dependentei de gazul rusesc, insa demararea lucrarilor a fost tergiversata din cauza problemelor de finantare si de obtinere a unor angajamente ferme din partea statelor producatoare de gaze, pentru asigurarea unor livrari suficiente.

Costurile proiectului sunt estimate la 7,9 miliarde de euro, dar modul de finantare ridica multe semne de intrebare. Criza financiara a ingreunat si mai mult procesul de atragere a investitorilor. Dupa nenumarate amanari, demararea lucrarilor este prevazuta pentru 2011, primele livrari de gaz fiind asteptate in 2015.

Proiectul a fost initiat cu participarea a cinci companii de profil, respectiv BOTAS-Turcia, Bulgargaz-Bulgaria, SNTGN Transgaz-Romania, MOL-Ungaria si OMV -Austria, iar in luna februarie 2008 a fost cooptat si cel de-al 6-lea partener, RWE Gas Midstream GmbH – Germania. Acestea formeaza consortiul numit b-Nabucco Gas Pipeline International Ltd.

Proiectul rival, South Stream

Pe langa Nabucco, exista si proiectul South Stream, lansat in 2007, dar acesta nu elimina dependenta de gazele rusesti, ci dimpotriva. Conducta ar urma sa aiba o lungime de 900 de kilometri pe sub Marea Neagra, intre Rusia si Bulgaria, unde se va ramifica o data catre nord-vest spre Austria, apoi catre sud, spre Grecia si Italia. Capacitatea maxima este similara cu cea a Nabucco, de 31 miliarde de metri cubi anual, iar costul estimat este intre 10 si 15 miliarde de euro.

Actionari sunt grupul rus Gazprom si ENI, din Italia. Si acest proiect a intampinat probleme avand in vedere ca Bulgaria a refuzat ideea de a imparti reteaua sa de gazoducte. De asemenea, exista dispute intre actionari. ENI vrea sa poata vinde gaz din conducta in tarile prin care aceasta va trece, dar Gazprom ofera doar dreptul de a aduce gaz in Italia si un rol in gestionarea conductei.