Ne ascundem in amaraciuni si vorbe ( de Mihai Bacanu )

Macar un singur caz de miner ca isi pierde locul de munca (de unde si declaratii „sub protectia anonimatului”), ceva care sa demonstreze omerta. Si acest nefericit caz dovedeste ca se merge prea departe cu aflatul in treaba, cu datul cu parerea. Durerea este fara margini si la o asemenea tragedie poti doar sa te intrebi de unde a aparut, ca doar nu din senin. Ceasul rau, neglijenta, echipamente precare, deturnare de fonduri? Acum insa toata lumea isi da cu presupusul. Sobrietatea intr-un astfel de caz era de preferat smiorcaielilor. Cum vine asta ca minerii au fost obligati sa lucreze „cu focul in spate”? si nu se poate spune ca salvatorii nu stiau cum sa procedeze. Tocmai se aflasera intr-un concurs de verificare a capacitatii lor de a face fata accidentelor de mina. Nu i-a obligat nimeni sa intre in abataj. Au facut-o din spirit de intr-ajutorare. In abataj minerii nu s-au aflat doar cu un sef de echipa.

Au coborat inginerul-sef cu productia, seful de sector, seful de schimb de sector. Au murit si ei. Unii se intreaba: de ce au intrat? Daca nu intrau, erau acuzati ca-si lasa colegii de izbeliste. Iar daca salvatorii ar fi intrat in subteran dupa 48 de ore, s-ar fi gasit destui sa intrebe: „Ce fac salvatorii de nu intervin?”. Patimile noastre trebuie inlocuite de anchete, de expertize, de incadrari juridice. Printre procurori se afla si unul care a fost inginer miner. Speram ca acestia vor cerceta atent declaratia mediatizata necontenit – „ne obligau sa intram in mina plina de metan”, ce inseamna foc endogen si daca se poate lucra in preajma acestuia, daca intr-adevar tehnologia este invechita. Daca au fost musamalizate accidente de munca premergatoare acesteia, pot fi recercetate.

Nevestele au fost mediatizate zile la rand. Compasiunea pentru familii, dar sa iei de bune acuzatiile unor persoane care vorbeau dupa ureche, asta e prea mult. Nimeni nu-i putea obliga pe mineri sa intre intr-un abataj care ardea. Acum sar toti ca minerii nu vor sa vorbeasca. La mijloc ar fi interesele sefilor companiilor, politicienilor, primarilor, trepadusilor. Toata lumea toarna cu acuzatii, dar nimeni nu da un exemplu concret despre destinatia banilor.

Cum se poate musamaliza un accident provocat de explozii de gaz metan? Daca s-ar dovedi acuzatia ca cineva „da cu furtunul la gazometre”, atunci asta chiar e o actiune criminala. Greu de crezut, insa. Cine poate face asta in abataj? Un miner, desigur. Fara sa fie vazut? Fara sa-si riste si el viata?

Integral in Romania Libera.