Economia singurătății: cum a devenit traiul solitar un model de business
Plus: Mai multe vacanțe mai scurte sau una mai lungă?
Economia singurătății: cum a devenit traiul de unul singur un model de business
Patricia are aproape 80 de ani și trăiește singură de 35 de ani, de când i-a murit soțul. Nu s-a recăsătorit și recunoaște că acum i-ar fi chiar greu să locuiască alături de cineva. „Am tabieturile mele și m-ar deranja prezența permanentă a altcuiva în casă”, spune ea. În România, sunt 2,5 milioane de familii formate dintr-o singură persoană, cu peste 400.000 mai multe decât acum 10 ani.
Cum s-a ajuns aici
„Cauzele stau în mortalitatea ridicată, mai ales la grupa de vârstă a seniorilor. Mai ales în anii de pandemie s-au stins foarte mulți, iar asta explică o parte din creșterea familiilor formate dintr-o singură persoană. În țările nordice, unde copiii pleacă din casa părintească din adolescență, se înscriu la facultate și lucrează pentru a se întreține, fenomenul celor care trăiesc singuri e mai accentuat. Noi deocamdată nu ne încadrăm în această tendință”, explică pentru HotNews Maria Voinea, unul din cei mai buni experți în sociologia familiei.
Maria Voinea consideră că fenomenul migrației externe – cazul în care unul din parteneri pleacă să lucreze în străinătate, lăsându-l pe celălalt partener singur – nu îi include pe cei care la recensământ declară familie formată dintr-o singură persoană. „La recensământ, cei chestionați își declară starea civilă, indiferent de locul în care se află soțul/soția. Ei n-ar trebui incluși în această categorie”, explică sociologul.
România a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de gospodării unipersonale în ultimul deceniu, ajungând la aproximativ 2,5 milioane de persoane care locuiesc singure. Această tendință reflectă schimbări profunde în structura socială, valorile culturale și realitățile economice ale țării, aliniate parțial cu tendințe similare observate în alte societăți europene.
Potrivit datelor colectate de Statistica românească, 60% dintre persoanele singure trăiesc în orașe, iar 40% în mediul rural. Cei mai mulți sunt pensionari de peste 65 de ani.
Singurătatea din vestul Europei e diferită față de cea de la noi. Acolo, îți deschizi telefonul și găsești o aplicație care oferă „un prieten” contra unei taxe orare. Există un chatbot care ascultă fără să judece, contra unui abonament lunar. Există cercuri digitale de wellness pentru 100 de dolari pe lună, sesiuni virtuale de „îmbrățișare” și iubiți cu inteligență artificială antrenați să spună exact ce ți-ai dori tu să spună cineva.
Aceasta este economia singurătății. Iar pentru companiile care profită de ea, izolarea noastră este benefică pentru afaceri.
Experimentul din Regatul Unit
În 2018, Regatul Unit a devenit prima țară care a numit un ministru pentru singurătate. Strategia a fost explicită: tratarea singurătății ca pe o problemă de politică. Un Fond de Construire a Conexiunilor în valoare de 11,5 milioane de lire sterline a sprijinit proiecte comunitare. A fost introdusă prescrierea socială, prin care medicii trimit pacienții nu doar la medicamente, ci și la activități – repetiții de cor, grupuri de mers pe jos, cursuri comunitare. Au fost elaborate măsuri standardizate ale singurătății, astfel încât problema să poată fi urmărită în funcție de grupele de vârstă.
Rezultatele sunt mixte. Singurătatea cronică s-a menținut constantă la șase până la șapte procente dintre adulți. Tinerii adulți rămân cei mai afectați, zece procente dintre cei cu vârste cuprinse între șaisprezece și douăzeci și patru de ani raportând frecvent singurătate. Cu toate acestea, vizibilitatea contează. După cum declara strategia guvernamentală: „Să se impulsioneze o schimbare durabilă în modul în care funcționează guvernul, astfel încât relațiile și singurătatea să fie luate în considerare ca fiind o chestiune de la sine înțeleasă în elaborarea politicilor.”
Regatul Unit nu a rezolvat problema singurătății. Dar a făcut-o măsurabilă, discutabilă și finanțabilă. Acest lucru în sine este un progres.
Timp de secole, economia a fost construită în jurul familiei. Astăzi, tot mai multe produse, servicii și afaceri sunt construite în jurul individului. Iar una dintre cele mai profitabile industrii ale viitorului ar putea fi cea care încearcă să rezolve o problemă veche de când lumea: lipsa conexiunii umane.
Ce merită citit
- 5 mituri despre impactul economic al inteligenței artificiale și ce arată de fapt datele. Este inteligența artificială pe cale să declanșeze o explozie a creșterii economice („singularitatea”)? Vor aluneca majoritatea lucrătorilor umani în sărăcie? Sau este IA o stratagemă exagerată care alimentează o bulă financiară din cauza colapsului? Citiți zeci de articole despre inteligența artificială și s-ar putea să nu vedeți nimic altceva decât acest tip de hiperbolă fără suflu. Dar este important să adoptăm o perspectivă mai nuanțată. Impactul inteligenței artificiale, ca al oricărei tehnologii transformatoare, va fi complicat. (Morning Star)
- Ce ne pot învăța Robin Williams și Bruce Willis despre demență. În ultimii doi ani din viața sa, Robin Williams era vânat de un prădător discret. Primele semne erau ușor de ignorat: constipație, probleme cu somnul, un simț al mirosului care dispărea încet. Apoi au apărut simptome mai greu de ignorat. Un tremur a apărut la mâna stângă. Mersul i-a devenit rigid. Un bărbat care avusese timp de patru decenii cea mai comică minte în viață s-a trezit, pe un platou de filmare, incapabil să țină minte o singură replică. În mai 2014, a fost diagnosticat cu Parkinson, însoțit de o depresie. În august, Williams și-a luat viața. Adevăratul vinovat s-a dezvăluit abia la autopsie. Patologul care i-a examinat creierul l-a găsit plin de depozite microscopice numite corpi Lewy. Văduva sa, Susan Schneider Williams, a scris ulterior despre experiență în revista Neurology cu o claritate și o durere neobișnuite. Ea a numit boala „teroristul din creierul soțului meu”. (Sceptic).
- Vezi aici alte articole care merită atenția ta.
Citate amuzante
„Cheltuiesc mulți bani pe vin și petreceri. Pe restul îi irosesc.” – atribuit lui W.C. Fields (actor american, comic, jongler și scriitor)
„Oamenii nu vor să fie milionari. Vor să cheltuiască un milion de dolari.”– Naval Ravikant (antreprenor și investitor american de origine indiană)
„Dacă cumperi lucruri de care chiar nu ai nevoie, în curând va trebui să vinzi lucruri de care chiar ai nevoie.”— Warren Buffett (investitor american)
Întrebarea săptămânii: Cine pierde din încetinirea scumpirilor?
Institutul Național de Statistică a anunțat luni, 13 iulie, că rata anuală a inflației a coborât la 10,4% în iunie, de la aproximativ 10,9% în mai. Dacă tendința se menține, iar BNR și economiștii independenți par să convină pe acest scenariu, inflația ar putea coborî spre 6% până la finalul anului.
Cifra vine cu o rezervă serioasă. Prețurile n-au stagnat luna trecută- au crescut în continuare, cu 0,06% față de mai- iar România rămâne, de departe, campioana inflației din Uniunea Europeană, cu un nivel de aproape trei ori peste media blocului comunitar.
Cu toate acestea, direcția s-a schimbat, iar asta pune pe agendă o discuție pe care puțină lume o poartă deschis: dezinflația nu este o veste bună pentru toată lumea. E o redistribuire a puterii economice între stat, firme, bănci, debitori și creditori- o trecere de la o economie în care totul creștea nominal la una în care fiecare procent de creștere trebuie câștigat.
Statul pierde un colector de taxe care nu cere efort
Inflația este unul dintre cele mai eficiente mecanisme fiscale pe care un stat le poate avea fără să voteze nicio lege nouă. Când prețurile cresc, TVA-ul colectat crește automat, accizele aduc mai mulți bani, iar impozitul pe venit urcă odată cu salariile nominale- fără ca economia reală să fi produs cu un leu mai mult. România, cu unul dintre cele mai mari deficite bugetare din Uniunea Europeană, a beneficiat din plin de acest impuls invizibil: statul și-a redus deficitul bugetar la jumătate în primele patru luni ale anului, sprijinit consistent de TVA-ul colectat pe fondul prețurilor ridicate.
Pe măsură ce inflația anuală coboară spre 6%, avantajul se subțiază. Creșterea veniturilor bugetare va trebui, treptat, să vină din productivitate, investiții și consum real- exact zonele în care economia românească a stagnat în primul trimestru din 2026, după o contracție de 1,9% în trimestrul precedent. Consolidarea fiscală devine astfel nu doar o alegere politică, ci o necesitate aritmetică: fără inflație care să umfle încasările, fiecare leu de deficit trebuie acoperit altfel.
De ce regula 50/30/20 nu funcționează pentru toată lumea. Și nici nu trebuie să funcționeze
„Tot citesc peste tot că ideal e să-ți bugetezi banii respectând regula 50/30/20 , care împarte venitul net în trei categorii: 50% pentru nevoi, 30% pentru dorințe și 20% pentru economii și rambursarea datoriilor. Eu câștig 5.000 de lei iar soția 4000 de lei. Avem doi copii și o rată la bancă de 2000 de lei. Pentru noi, regula asta nu funcționează”, ne scrie Mircea Tomescu, un abonat din Timișoara.
Atractivitatea regulii 50/30/20 constă în simplitatea sa. Este ușor de reținut și suficient de flexibilă pentru a fi aplicată la aproape orice nivel de venit. Însă, cum e cazul dlui Tomescu, ea este nesincronizată cu realitatea.
Cu un salariu de 9000 de lei, cei doi au cheltuieli fixe de 6000 de lei (incluzând costul „obligatoriu” al unei vacanțe- care nu ar trebui inclusă la capitolul dorințe, ci la „necesități”. Pentru mine, spune dl Tomescu, aceste dorințe includ ieșirile la restaurant măcar o dată pe săptămână, mersul la cinema, cumpărarea de jocuri pentru copii și diverse mărunțișuri.
Nevoile noastre- adică rata la creditul pentru casă, facturile la întreținere, telefoane, streaming șamd urcă la circa 6000 de lei, adică peste 50% din recomandările clasice.
E drept. Poate un buget de 60/30/10 ar putea fi mai util să compensezi costurile fixe mai mari.
Lecția este că 50/30/20 este doar un punct de plecare, nu o regulă strictă. Un buget ar trebui să reflecte costul vieții, obiectivele și obiceiurile tale, nu o formulă fixă pe care să te simți obligat să o respecți.
În continuare, rubricile „Sfatul lui Dan” și „Recomandarea de carte” sunt disponibile doar pentru membrii HotNews Premium.
