Străinii care vin vara la București să studieze intensiv limba română

Printre ei, un influencer britanic, student la Oxford, și un călugăr catolic vietnamez

Bine ne-am regăsit de partea bună a realității!

Jumătatea plină: „Limba română este o limbă subestimată”. Străinii care vin vara la București să descopere cultura română  

„Bună, mă numesc Reuben și sunt din Anglia. Zic mereu: „Sunt din Anglia, din păcate”, pentru că noi, oamenii, nu apreciem, de obicei, țara în care ne-am născut. Și văd că nici românii nu-și apreciază neapărat țara, dar eu am o iubire pentru România”, spune, într-o română fluentă, Reuben Constantine, student la Universitatea Oxford.

De aproape două săptămâni, Reuben se află la București pentru a participa, alături de alți 70 de cetățeni străini, la cursurile intensive de limba română și civilizație românească organizate vara la Facultatea de Litere a Universității din București. 

Printre ei, un călugăr catolic vietnamez, o profesoară universitară de filosofie care scrie despre Brâncuși la New York, copii ai românilor plecați de multă vreme în străinătate, dar și șefa unui departament al Universității din Haifa, Israel, care caută casa în care s-a născut, în urmă cu 70 de ani, tatăl său.

„Să fiți mândri de cultura voastră”

Reuben Constantine este influencer, are 24 de ani și spune că vorbește 11 limbi, între care greaca, franceza, italiana și spaniola. Pagina sa de Instagram are peste 120.000 de urmăritori, care îi apreciază videoclipurile despre asemănările și deosebirile dintre limbi și despre diferite curiozități din cultura țărilor pe care le vizitează. Iubește limba română, pe care a descoperit-o cu ajutorul prietenilor săi români. Români care, a văzut el, au o reputație bună la Oxford. „Prietenii mei sunt foarte harnici, au toate șansele să ajungă profesori”, este de părere el.

Reuben învață româna de doar doi ani. „Oricine studiază la Oxford poate participa gratuit la cursuri de limba română. Iar profesoara m-a sprijinit foarte mult, a fost foarte frumos”, descrie el începuturile învățării. Pentru el, franceza a fost calea spre limbile romanice.

„Limba română este o limbă subestimată. Toată lumea zice că limba franceză e atât de frumoasă, că limba italiană e romantică. Dar mie îmi place la nebunie cum sună limba română. Sunetele ei sunt atât de frumoase, de exemplu sunetul „oa””, povestește Reuben, care are un mesaj pentru români: „Să fiți mândri de cultura voastră, de moștenirea voastră, și lingvistică, și culturală, și gastronomică. Românii nu sunt atât de mândri pe cât ar trebui”.

Eliberarea de perfecționism

Britanicul are un dar pentru limbile străine. Însă dincolo de orice înzestrare nativă, este evidentă la el o anumită atitudine care face orice proces de învățare mai rapid. Este extrem de curios și nu îi e deloc teamă de greșeală. Oamenii au tendința să fie obsedați de perfecționism când vine vorba de învățarea limbilor străine. Eu nu sunt deloc perfecționist.

Prefer doar să încerc să comunic și să mă bucur de o limbă, să știu cum se zice cutare lucru în cutare limbă, explică el. Fac puțin pe avocatul diavolului și îl întreb ce rost are să mai învățăm limbi străine, în era inteligenței artificiale și a traducerilor automate. Când înveți o limbă străină, nu înveți doar cuvinte. Înveți și expresii care conțin, practic, istoria țării. De exemplu, verbul a mânca în chineză este chīfàn, iar cuvântul fan se referă la orez. Orezul e parte din mâncarea lor. Și arată cât de important este orezul pentru societatea și pentru istoria țării. O limbă este mai mult decât gramatică și vocabular, este o istorie, subliniază Reuben.

Brâncuși a avut parte o educație excelentă în România

Dacă britanicul este la grupa de avansați, la grupa de începători o găsesc pe Tatiana Patrone, profesoară de filosofie la Ithaca College din New York.

Scrie o carte despre Brâncuși și vrea să învețe limba română pentru a-i înțelege mai bine spiritul artistic. „Este un sculptor foarte filosofic, iar eu predau și studiez filosofie. Brâncuși este foarte cerebral. Face referire la Platon, dar și la unele mișcări religioase din vremea sa, iar acest lucru m-a determinat să vreau să îi studiez cultura. Cred că în SUA nu prea înțelegem această regiune și nu înțelegem cu adevărat ce înseamnă pentru un sculptor să aibă rădăcini românești, de exemplu. Așa că am vrut să-i studiez rădăcinile românești pentru a face dreptate ideii de a fi român”, spune Tatiana Patrone.

Am întrebat-o cum crede că a fost influențat Brâncuși de originile sale, iar ea a adus în discuție o idee mai puțin prezentă în discuțiile despre sculptorul român. „Viziunea mea nu este una împărtășită de multă lume, dar vreau să studiez modul în care educația lui din Craiova și București l-a transformat într-un sculptor de excepție. Vreau să mă îndepărtez de narațiunea că ar fi fost doar un țăran oltean și să merg spre înțelegerea faptului că educația din România de la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900 era cu adevărat foarte bună. A petrecut patru ani la Craiova și apoi patru ani la București și a avut parte de cea mai bună educație din România, educația sa a fost cu adevărat excelentă”, punctează profesoara.

„Să învăț româna este pentru mine un cadou”

O altă participantă la cursurile de vară este Tzamaret Einav, care conduce Departamentul de Implicare Globală de la Universitatea din Haifa, Israel.

Are 48 de ani, iar cursurile de română sunt o cale de a se conecta cu cultura tatălui său, care are 80 de ani și a plecat din România în Israel pe când avea 10 ani. „Învăț limba română pentru că am un mare interes pentru cultura în care s-a născut tatăl meu. Tatăl meu vorbește româna și maghiara, mama mea vorbește limba germană, dar acasă vorbeam ebraica”, povestește Tzamaret Einav.

A venit în această vară la București, împreună cu familia, pentru a găsi casa în care s-a născut tatăl său. „Sunt pe jumătate româncă și să învăț româna este pentru mine un cadou. E foarte emoționant”, crede israelianca.

La Facultatea de Litere a Universității din București îl întâlnesc pe Caspar Pullen Freilich, student al Universității Cambridge, care vorbește, conform propriilor declarații, cinci limbi și jumătate, cea pe care o vorbește pe jumătate fiind româna.

„Universitatea mea are o relație de colaborare cu Universitatea din București. Și îmi doresc foarte mult să învăț și română, astfel încât să pot purta o conversație”, arată Caspar. A învățat franceza, spaniola și italiana și s-a decis să învețe română datorită gramaticii ei. „Gramatica este partea mea preferată din română. Îmi place faptul că româna este de origine latină, dar există în ea foarte multe elemente din limbile slave. Este o limbă cu adevărat cool”, crede Caspar.

„Pentru noi, toți cei de aici, româna este astăzi lingua franca”

Niem Antoine este originar din Vietnam. Este călugăr catolic, iar anul trecut a venit de la Paris la mănăstirea „Sf. Augustin” din Iași, unde există un program de sprijin pentru tineri.

„Sunt parte dintr-o congregație internațională și am ajuns în România după ce am discutat înainte cu superiorul meu. (…) România este o țară frumoasă și ospitalieră, ca Vietnamul (…) În inima mea, sunt deja un român adoptat și simt că este casa mea aici”, punctează Niem. În timp ce vorbim, în jur se succedă chipuri de oameni din diferite părți ale globului: sud-coreeni și catalani, sârbi și francezi, turci și olandezi.

„Pentru noi, toți cei de aici, româna este astăzi lingua franca. Nu engleza, ci româna”, arată Magdalena Pokrzyńska, o profesoară poloneză de etnologie care studiază comunitățile poloneze din Bucovina și care în ultimii ani a participat în fiecare vară la cursurile de limba română. 

Costul cursului, 800 de euro

Acestea au o tradiție de peste 60 de ani, după cum explică Ionuț Geană, directorul Centrului de Studii Românești.

„Școala de vară e o inițiativă a Universității din București, care e implementată prin Facultatea de Litere, prin specificul ei. A început în anii ’60. Inițial era o școală pentru specialiștii româniști și romaniști, de obicei din Europa, dar și din alte părți. S-a ținut foarte mult timp la Sinaia, dura pe vremuri trei săptămâni, dar din 2010 se desfășoară în București, în formula actuală. Participanții de anul acesta au de la 16 la peste 70 de ani”, povestește el. Unii dintre cursanți vin prin schimburi universitare, alții se înscriu individual și plătesc o taxă de 800 de euro, la care se adaugă cheltuielile de cazare.

Ionuț Geană a început să predea româna pentru străini în 2013, iar de atunci numărul cursanților a crescut de la 30 la 70. „Vreau să împărtășesc din cultura noastră atât cât știu eu. Încercăm, pe cât putem, să fim niște buni ambasadori ai culturii noastre, dar nu în defavoarea celorlalte culturi, ci alături de ele.”

În continuare, secțiunile „Semne bune” și „Rămâneți cu binele!” sunt accesibile doar membrilor HotNews Premium.

Semne bune: Ce poate învăța România din povestea unui sat transilvănean

Săptămâna Haferland, festivalul dedicat culturii şi tradiţiilor saşilor transilvăneni, a început joi, 6 august, şi va continua până duminică, 9 august, reunind circa 10.000 de vizitatori în zece sate istorice din Ţara Ovăzului (Haferland). Regiunea este una fascinată, iar România are multe de învățat din istoria ei.

Jurnalista și scriitoarea Ruxandra Hurezean a scos recent o carte cu povești dintr-unul de localitățile de acolo, Criț, pe care le-a cules de la o localnică în vârstă de 104 ani, pe nume Sofia Folberth. În „Viața cu celălalt”, ea descrie felul emoționant în care sașii din Criț își ajutau vecinii în nevoie, având grijă să le protejeze mereu demnitatea.

Atunci când au văzut că o vecină rămasă singură nu avea lemne de foc, celelalte femei s-au gândit să organizeze la ea serile de croșetat și să-i ducă, cu această ocazie, și câteva lemne, cu pretextul că se încălzesc și ele. În HotNews, puteți citi interviul acordat de Ruxandra Hurezean jurnalistului Gruia Dragomir.

Via Transilvanica, promovată la Salzburg

Expoziţia „Via Transilvanica – Drumul care uneşte” a fost deschisă la Salzburg, un pas pentru promovarea turismului românesc în Austria. Iniţiativa aduce în prim-plan unul dintre cele mai importante trasee de lungă distanţă din Europa şi valorile pe care acesta le promovează: legătura dintre regiuni, culturi şi generaţii, transmite Agerpres.

Un CEO își donează compania la care a lucrat 58 de ani unei organizații caritabile

Timp de 58 de ani, Eddie Smith Jr. a muncit între 80 și 100 de ore pe săptămână pentru a-și transforma compania producătoare de bărci, aflată la un moment dat în pericol de faliment, într-o afacere prosperă, cu venituri anuale de peste 100 de milioane de dolari. Aceasta susține acum, pe termen nelimitat, activități filantropice, scrie site-ul www.goodnewsnetwork.org.

Smith a refuzat mai multe oferte de cumpărare a companiei, unele de jumătate de miliard de dolari, alegând în schimb să transfere pachetul majoritar de acțiuni către o fundație care direcționează profiturile către servicii comunitare, conservarea mediului și alte cauze caritabile.

Rămâneți cu binele! O dispariție cu final neașteptat

O pisică superbă din cartierul Cosmopolis, de pe Șoseaua de Centură a Capitalei a dispărut, iar oamenii au răspuns imediat mesajul de pe Facebook prin care stăpâna ei cerea ajutor.

Vecinii au început să verifice tufișuri, scări de bloc, mașini parcate sau au distribuit imediat anunțul, scrie publicația B365.ro. După câteva ore, proprietara a revenit cu o propoziție, fără dramă, fără explicații, fără scuze: „Update, era acasă într-o cutie”. Completarea rezumă perfect traiul oamenilor cu pisicile, dar și o situație de viață. Unele lucruri pe care le credeam dispărute nu se pierd, doar se rătăcesc puțin.

Pe vineri,

Raluca