Un tânăr sclipitor ne arată de ce nu trebuie să-i grăbim pe copii
Cum să ieși dintr-o mare capcană a școlii românești
Bun găsit de partea bună a realității!
Jumătatea plină: Două facultăți în România, un masterat la Oxford și o lecție prețioasă
„Știți care este diferența dintre un om înțelept și un om neînțelept? Da-ți-le drumul goi pe stradă și veți afla”, îmi spune tânărul în vârstă de 22 de ani cu care tocmai vorbesc. Diferența este că omul înțelept își păstrează demnitatea și luciditatea și poate găsi o soluție chiar și atunci când nu mai are nimic. Cel lipsit de înțelepciune va fi pierdut, în lipsa statutului și a bunurilor materiale, îmi explică el, în 2026, maxima unui filosof, Aristip din Cirene, care a trăit în urmă cu mai bine de două milenii.
Luca Nahorniac tocmai termină două facultăți la Universitatea din București – de Filosofie și de Fizică – și urmează să plece la Oxford pentru a urma un masterat în filosofia fizicii.
Mai devreme îl întrebasem de ce a ales să studieze filosofia, „iubirea de înțelepciune” pe limba vechilor greci, și a ales să îmi răspundă astfel. De ce și filosofie, și fizică? „Încă de când aveam 15 ani, mi se părea că fizica e știința supremă a naturii și filosofia e cea mai spectaculoasă chestiune pe care o poți face cu mintea ta”, îmi povestește el.
O admitere dură
Absolvent al Colegiului Național „Sf. Sava” din București, și-a dorit ca, după terminarea liceului, să urmeze Facultatea de Fizică și Filosofie de la reputatul King’s College din Londra. Din cauza costurilor prea mari, nu a reușit, așa că a fost nevoit să facă o altă alegere. „M-am gândit ca, în loc să mă angajez la un efort financiar prea mare, să rămân în țară, să fac ambele facultăți în paralel, pentru că în România nu avem una care să le reunească, și să iau ce-i mai bun din fiecare. Mi-am zis că, peste trei ani, cu forțe proaspete, o să încerc din nou să studiez în străinătate. Și asta s-a întâmplat acum”, spune Luca Nahorniac.
La Master of Studies in Philosophy of Physics, concurența a fost anul acesta de opt candidați pe loc, continuă el. „Acest program este unul foarte riguros și, când am fost la sesiunea porților deschise, ne-au spus din capul locului: «Dacă nu sunteți foarte hotărâți că vreți să faceți asta, mai bine nu candidați și lăsați locul altcuiva»”, își amintește tânărul.
„Ei caută un profil de candidat foarte bine conturat. Trebuie să le dovedești că știi tot ce s-a scris în ultimii ani pe subiectul pe care vrei să-l studiezi, că ai deja maturitate în cercetare, că stăpânești toate exigențele scrierii unui articol științific, că știi deja să te miști în lumea academică – ceea ce se așteaptă să se vadă și în scrisorile de recomandare pe care le primești – și să ai un plan bine conturat de acum pentru doctorat și pentru ce vrei să faci mai departe. Evident că îl vei schimba pe parcurs, dar ei vor să vadă că dai dovadă de o gândire matură”, explică tânărul.
„Dacă aș avea un copil, mi-aș dori să îl cresc în România”
După terminarea masteratului, vrea să se întoarcă în țară. „Dacă aș avea un copil, mi-aș dori să îl cresc în România”, spune Luca Nahorniac, care ar vrea să lucreze în educație și să contribuie la o schimbare în folosul copiilor. Cu doar câțiva ani în urmă și-ar fi dorit chiar să fie profesor de liceu.
„Pe mine m-a format și m-a influențat mult mai tare liceul decât facultatea. Atunci când am terminat liceul, spuneam în sufletul meu că poate chiar mă voi face profesor de liceu, atât de mult îmi plăcuse. Mi se părea atunci că impactul pe care îl ai asupra unor adolescenți este mult peste orice altceva ai putea face, probabil cu excepția politicii la scară mare. Poate între timp m-am mai temperat, dar ceva a rămas”, continuă el.
„Învățarea adevărată e amânată mereu pentru mai târziu”
A văzut însă, mai întâi ca aspirant la un loc într-un liceu de elită, iar mai apoi ca absolvent, cât de mult pot îngusta examenele naționale universul unui copil și cât de devreme îl pot îndepărta de șansa de a-și descoperi pasiunile.
„Examenul de Bacalaureat, pentru care se pregătește toată lumea de când intră la liceu, ar trebui să fie o instanță verificatoare, care, ok, să exercite o anumită influență, dar nu să reglementeze însăși predarea materiei. Numai că, din păcate, a ajuns Bacalaureatul să exercite o forță constitutivă. Numai subiectele care se dau la BAC contează, ele dictează structura predării și altceva nu merită. Ce e necesar pentru Evaluarea Națională – doar aia contează și dictează cum este organizată învățarea în clasele V-VIII, când toată lumea se concentrează numai pe română și matematică”, atrage atenția Luca Nahorniac.
„Întotdeauna, învățarea adevărată e amânată pentru mai târziu. Că, na, acum se dau și admiteri în clasa a V-a; în clasa a IV-a ne pregătim pentru a V-a, în clasa a VI-a ne pregătim pentru a IX-a, în clasa a X-a deja ne pregătim pentru Bacalaureat, iar la facultate ne pregătim, chipurile, pentru viață. Dar libertatea amânată nu va veni niciodată. Iar anii de studiu liber, în care să îți descoperi pasiunile rămân așa, într-un vis frumos”, spune el.
Cum să eviți pericolul pistei de bob
El și colegii lui de liceu le sunt recunoscători unor profesori care i-au sfătuit să nu se grăbească să își aleagă un drum înainte de a-și fi explorat pasiunile. Să studieze mai multă istorie, dacă asta le place cu adevărat, chiar dacă matematica este mai valoroasă pe piața muncii. Să nu intre, cu alte cuvinte, pe o pistă de bob, chiar dacă promite o cale rapidă către succes.
„Spusele unui profesor pot avea un impact extraordinar. Nu pot să rezolve toate problemele din sistemul de educație, dar pot să însemne enorm.
Eu am văzut asta cu ochii mei: colegi de clasă care și-au schimbat total, până la urmă, viața datorită unei astfel de nuanțări, a unor profesori care le-au spus să își dea timp să facă și altceva. Pentru că, din păcate, încă din clasa a X-a, mulți ajung să nu mai vadă altceva decât BAC și admitere la facultate”, spune Luca Nahorniac.
El, unul, și-a păstrat mintea curioasă, iar asta îi va permite acum să se gândească, la Oxford, cum să rezolve una dintre problemele importante ale științei: natura continuumului spațiu-timp. „E o substanță? E o înlănțuire de relații? Este ceea ce face posibile relațiile dintre obiecte? Ce este de fapt?”, se întreabă tânărul.
Următoarele două secțiuni, „Semne bune” și „Rămâneți cu binele!”, sunt accesibile doar membrilor HotNews Premium.
