Nisipuri miscatoare

Dupa aproape doua luni de la lansarea ultimelor sondaje de opinie – anterior turului al doilea al prezidentialelor, aceste instrumente revin brusc in atentia publicului. La doar 50 de zile de la alegeri, o alta Romanie se dezvaluie si din perspectiva perceptiei publice. La diferenta de o zi, IMAS si Gallup au oferit, fiecare, o imagine de etapa a politicii si societatii romanesti actuale.

Ca si la precedentele alternante la guvernare, perioada imediat urmatoare alegerilor este marcata de efectul puternic de raliere la noua administratie. Dar, cota obtinuta de Alianta DA este mult mai mare decit in precedentele cazuri.

Astfel, Alianta ar obtine intre 66% si 69% din voturi, mai mult decit CDR in 1997 – cind sondajele indicau in primele luni o cota intre 58% si 51%, sau PSD in 2001, care obtinea peste 60%.

Pe de alta parte, cazul PSD este interesant, pentru ca perioada de gratie, care a functionat pentru CDR doar sase luni (in iunie 1997 deja coborise la 47%, iar in septembrie acelasi an la 42%), a durat trei ani si jumatate. PSD a coborit sub 50% in intentia de vot abia la inceputul anului trecut, la citeva luni dupa aparitia Aliantei si cu citeva luni inaintea alegerilor locale.

Efectul „vagonului cu orchestra” influenteaza doar perceptia Aliantei, in timp ce celelalte formatiuni participante la guvernare nu sint premiate. Daca UDMR ar primi intre 5% si 6% din voturi, ceea ce presupune ca reprezentantii maghiarilor conteaza pe un electorat stabil, PUR, care la locale obtinuse 6%, a coborit la 1%.

Pozitia PUR a fost fragilizata, iar marja sa de miscare in raport cu coalitia de guvernare s-a redus.

Sanctionarea invinsilor este dramatica. PSD trece de la 40% in sondajele din noiembrie 2004 si 37% la alegeri (cifre ce trebuie privite sub rezerva suspiciunii de frauda) la intre 19 si 16%, iar PRM ajunge sub scorul de la locale (8%), fiind plasat intre 7% si 5%, in conditiile in care la 28 noiembrie obtinuse 12%. Pentru PSD, 2005 se anunta sa fie cel mai dificil an din intreaga sa existenta.

In 1997, cel mai critic an de pina acum al partidului, PDSR cobora de la 29% in martie, la 16% in decembrie (si ca urmare a sciziunii ApR). In acest moment, PSD nu mai apare ca o alternativa, marja sa de miscare pe bancile opozitiei fiind restrinsa.

Pentru fostul partid de guvernamint reconstructia se transforma in prima prioritate, iar prabusirea increderii in liderii sai istorici (24% pentru Adrian Nastase si doar 19% pentru Ion Iliescu) redeschide competitia pentru conducere.

Dar, dincolo de cifre, intotdeauna relative, sondajele releva nisipurile miscatoare ale politicii romanesti. Caderea PSD, aflat la un pas de victorie in decembrie 2004, indica o tendinta spre dezechilibru. Lipsa echilibrului afecteaza nu doar opozitia, ci si majoritatea, dar mai ales societatea.

Dupa patru cicluri politice si tot atitea alternante, este momentul unei stabilizari a vietii politice. Riscul ca o hegemonie sa fie inlocuita cu alta nu poate fi eludat, chiar daca realitatea politica este alta in 2005 fata de 2001. Existenta coalitiei creeaza un spatiu politic echilibrat.

Deja comportamentul, structura si obiectivele partidelor politice participante la guvernare indica gradul de stabilitate al coalitiei. Daca in 1997, dar mai ales in 1998, bazele coalitiei guvernamentale conduse de CDR au fost repede erodate de interesele si reperele opuse ale participantilor, in 2005 raportul de forte indica o alta dinamica.

Alianta este, la doua luni dupa victorie, in fata unui examen. Congresul PNL de la sfirsitul saptaminii va aborda tema fuziunii. In functie de deciziile liberalilor se vor determina tendintele pe termen scurt pe care democratii se vor plia pina la congresul lor din mai.

Dar, in urma ipoteticei fuziuni va aparea un partid gigant, care va schimba nu doar structura sistemului de partide, ci chiar practica politicii.

Rezultatele sondajelor de la sfirsitul lunii ianuarie releva, dincolo de ralierea la invingatori, uriasul val de simpatie pe care succesul lui Traian Basescu l-a indus. Alianta a devenit principala beneficiara a acestei stari de opinie. Dar trecerea de la opozitie la guvernare nu asigura si stabilitate.

Noul electorat, care a facut posibila alternanta, incerca sa constringa prin presiunea opiniei noii guvernanti sa nu devieze. Responsabilitatea este direct proportionala cu increderea acordata. Dar, experienta ne arata ca valurile uriase sint periculoase. Nu doar in natura.