Notarii explică de ce ordinea în actele unei familii este esențială. Mihaela Durnescu: „Un act întocmit greșit astăzi devine problema copiilor noștri mâine”

Cele mai importante decizii din viața noastră încep, de multe ori, cu o simplă semnătură. O semnătură care poate închide un capitol și deschide unul nou. Iar pentru ca lucrurile să fie făcute corect, toate drumurile ar trebui să ducă… la notar. Fie că este vorba despre cumpărarea unei locuințe, o succesiune, un divorț sau o procură, rolul notarului înseamnă mai mult decât autentificarea unui document. În spatele fiecărei semnături se află verificări, responsabilitate și grija ca drepturile tuturor să fie respectate. Despre rolul notarului, provocările aduse de digitalizare și situațiile în care prevenția poate face diferența a vorbit, într-un interviu, Mihaela Durnescu, președinta Camerei Notarilor Publici București.

Deși digitalizarea și-a pus amprenta și asupra profesiei notariale în ultimii ani, tehnologia nu poate înlocui rolul notarului, spune Mihaela Durnescu. Fraudele online și furtul de identitate sunt tot mai frecvente, iar verificările făcute de notar rămân o garanție importantă pentru siguranța actelor juridice. „Digitalizarea nu va înlocui notarul. Îi va permite să petreacă mai puțin timp cu sarcini administrative repetitive și să se ocupe mai mult de omul din fața lui și de problemele cu care acesta se confruntă”, subliniază președinta Camerei Notarilor Publici București.

Doamna notar, așa cum spuneam, cei mai mulți dintre noi asociem notarul cu semnarea unor acte. Dar care este, de fapt, rolul notarului dincolo de interesul clientului care îi trece pragul?

Mihaela Durnescu: Oamenii ajung la notar pentru a-și rezolva o problemă personală: să încheie un contract de vânzare, să dezbată o succesiune, să dea o procură sau să facă o declarație. Dar, dincolo de acest interes privat al fiecăruia, notarul trebuie să vegheze și la un alt interes: interesul general, interesul nostru, al tuturor, inclusiv al celor care vin după noi. Pentru că un act întocmit greșit astăzi va greva practic generațiile care vin.

Să vă dau un singur exemplu: monumentele istorice. În cazul vânzării unui monument istoric, statul are un drept de preemțiune la cumpărare. Ce înseamnă aceasta? Că, dacă proprietarul vrea să îl vândă, trebuie mai întâi să întrebe statul dacă este interesat să îl cumpere. Și doar dacă statul nu dorește să își exercite acest drept, proprietarul îl poate vinde liber unui terț.

Notarul are rolul de a veghea atât la protecția dreptului proprietarului, astfel încât acesta să își poată valorifica dreptul, cât și la protejarea interesului statului. Pentru că dreptul statului de a cumpăra acel imobil înseamnă, de fapt, protejarea patrimoniului cultural care ne aparține tuturor. Lucrurile acestea, însă, nu funcționează de la sine. Atunci când proprietarul nu știe că imobilul său este monument istoric sau când acesta se află pe o listă a monumentelor istorice care cuprinde zeci de imobile ce nu ar trebui să fie clasate astfel, ori când întregi unități administrativ-teritoriale, precum Mangalia sau Alba Iulia, sunt clasate ca monumente istorice, lucrurile devin extrem de complicate atât pentru proprietar, cât și pentru stat.

În astfel de situații, notarul este cel care trebuie să se asigure că toate aceste lucruri merg împreună și că funcționează așa cum trebuie. Pentru că, dincolo de ceea ce vedem cu ochii liberi în materia monumentelor istorice, protecția înseamnă ca actele juridice care privesc aceste imobile să fie cu adevărat valabile.

„Un contract de vânzare-cumpărare încheiat fără respectarea dreptului de preemțiune al statului este lovit de nulitate absolută. Este un lucru extrem de grav. Spunem de ani de zile că acest sistem fragilizează, practic, circuitul civil.”

Din fericire, aș vrea să subliniez că, în ultimul an, discuțiile pe care le purtăm cu Ministerul Culturii și cu Institutul Național al Patrimoniului au fost extrem de constructive și sperăm ca, în scurt timp, ele să se materializeze în măsuri concrete care vor securiza circuitul civil. Iar acesta este un lucru foarte important atât pentru noi, cât și pentru circuitul civil, în general.

Cum este protejat copilul într-un divorț la notar

Ați vorbit despre interesul general. Dacă ne uităm la o situație sensibilă, cum este divorțul, de exemplu, pe cine protejează notarul și cum reușește să păstreze echilibrul între părți?

Mihaela Durnescu: Divorțul este, aparent, o chestiune privată, așa cum spuneam mai devreme. O despărțire între doi soți care decid că nu mai doresc să conviețuiască. Însă, atunci când cei doi soți au un copil minor sau chiar mai mulți, notarul trebuie să se asigure că înțelegerea pe care o stabilesc părinții respectă interesul superior al copilului. Ca și în cazul monumentelor istorice, este foarte importantă relația dintre notar, părinți și autoritățile statului. Pentru că, în cazul unui divorț cu copii minori, se solicită efectuarea unei anchete psihosociale. De asemenea, minorul care a împlinit vârsta de 10 ani este ascultat de către notar. Notarul se asigură, practic, că înțelegerea părinților este, așa cum spuneam, în interesul copilului.

Și aș vrea să fiu foarte bine înțeleasă în această privință. Nimeni nu iubește un copil mai mult decât părinții lui. Rolul notarului, în acest caz, este doar să fie alături de părinți, astfel încât, într-o situație dificilă precum divorțul, care înseamnă, uneori, conflict și o serie de nemulțumiri între cei doi părinți, acestea să nu-l afecteze pe minor.

„Rolul notarului este, în acest caz, să se asigure că interesul general care, aici, are chipul unui copil este protejat și că vocea lui – vocea cuiva care nu este prezent și care nu se poate face auzită altfel – este apărată.”

În materia divorțului, cred că este important să le spunem oamenilor că divorțul la notar este o procedură extrem de valoroasă, pentru că le permite părinților să își protejeze copiii și să obțină desfacerea căsătoriei într-un mediu neconflictual, într-un mediu prietenos, în care, practic, înțelegerea lor poate căpăta contur într-o formă benefică pentru întreaga familie, atât pentru ei, cât și pentru copilul lor.

În cazul unui divorț, de ce acte este nevoie?

Mihaela Durnescu: Procedura presupune prezența în fața notarului pentru depunerea cererii, data la care cei doi soți vor prezenta certificatul de căsătorie, actele lor de identitate și certificatele de naștere ale lor și ale copiilor.

Această primă întâlnire va fi urmată de un termen de reflecție de 30 de zile, care nu este un termen birocratic și nici o altă formă de birocrație. Este, practic, ultima șansă pe care o au cei doi soți de a reflecta asupra deciziei lor de a se despărți. La împlinirea celor 30 de zile, dacă referatul de anchetă psihosocială arată că înțelegerea părinților este în interesul copiilor și dacă înțelegerea părinților este deplină cu privire la cheltuielile de creștere și educare ale minorului, la locuința minorului și la programul de vizitare al părintelui care nu locuiește cu minorul, divorțul la notar se finalizează. Practic, părinții rămân ceea ce nu încetează niciodată să fie. Căsătoria se desface, dar ei rămân în continuare părinții copiilor lor.

Testamentul, o decizie care poate preveni conflictele

De ce acte avem nevoie pentru o succesiune și, dacă cineva dorește să renunțe la moștenire, cum poate face acest lucru?

Mihaela Durnescu: Pentru o dezbatere succesorală avem nevoie, în primul rând, să ne dovedim calitatea de succesibili. Așadar, trebuie să mergem la notar cu certificatul de deces al persoanei decedate și cu actele de stare civilă care dovedesc legătura de rudenie sau, dacă este cazul unei moșteniri testamentare, cu testamentul. Vom avea nevoie, evident, și de actele de proprietate asupra bunurilor care au aparținut defunctului, pentru a face dovada masei succesorale.

Dacă unul dintre succesibili dorește să renunțe la moștenire, desigur că o poate face printr-o declarație notarială dată în fața notarului. Însă aș vrea ca persoana care dorește să facă acest lucru să acorde foarte multă atenție și, mai ales, să se sfătuiască cu notarul înainte de a lua această decizie.

Cei mai mulți oameni nu știu sau nu înțeleg de la bun început că renunțarea la moștenire este, în general, definitivă. În general nu se poate reveni asupra ei, iar aceasta privește întreaga succesiune, întreaga masă succesorală, indiferent dacă noi includem, în acel moment, în certificatul de moștenitor doar o parte dintre bunuri.

Care sunt taxele plătite la notar și cine le suportă, de fapt?

Mihaela Durnescu: Taxele notariale minimale sunt stabilite prin ordin al ministrului Justiției și depind, în bună măsură, de dificultatea procedurii, de complexitatea acesteia, dar și de termenul de păstrare a actelor în arhiva biroului notarial.

Aș începe cu testamentul, spre exemplu, pentru că este mai important să vorbim mai mult despre valoarea lui decât despre taxa notarială care trebuie plătită. Un testament costă, spre exemplu, 130 de lei plus TVA, aceasta fiind taxa minimă pe care o percepe un notar.

Însă, pentru cel care decedează fără să lase un testament și fără să fi avut copii, va exista un cost foarte mare pe care soțul supraviețuitor îl va suporta pentru a se asigura că va putea locui până la sfârșitul vieții în casa pe care a construit-o împreună cu cel decedat. Este costul pe care îl va plăti pentru a-i despăgubi pe ceilalți moștenitori care, în lipsa unui testament, vor veni alături de soțul supraviețuitor la moștenire.

Tarifele notariale pornesc de la câteva zeci de lei. Sigur că ele sunt mai mari în cazul procedurilor complexe, cum ar fi un act de partaj, un contract de vânzare-cumpărare sau o succesiune complexă. Însă, așa cum spuneam, valoarea lor este extrem de mare dacă ne uităm la beneficiile pe care le aduc clarificarea unei situații și obținerea unui titlu de proprietate corect, care să reziste peste ani și pe care să îl putem regăsi în arhiva notarială și peste 30 sau 50 de ani.

Arhiva în care se păstrează istoria

Dincolo de activitatea fiecărui notar, există și organizații profesionale, cum este Camera Notarilor Publici. Ce rol are aceasta și de ce este importantă pentru cetățeni?

Mihaela Durnescu: Camera Notarilor Publici este, practic, infrastructura nevăzută a securității juridice. Oamenii nu o văd, însă ea stă în spatele celor mai multe proceduri pe care le îndeplinim noi, ca notari. Am să vă dau doar două motive pentru care susțin acest lucru.

În primul rând, arhivele notariale. În arhiva Camerei Notarilor Publici București se află documente extrem de importante: contractul de vânzare-cumpărare al casei în care poate v-ați născut și ați crescut, testamentul bunicului meu, succesiuni care leagă generații unele de altele. Dincolo de acestea se află urmele unor personalități care au marcat istoria noastră: Regele Carol I, Regina Maria, Nicolae Titulescu, Ana Aslan. Și aș mai aminti aici de Gheorghe Leonida, cel care a sculptat chipul lui Iisus al statuii de la Rio de Janeiro.

Foarte puțini oameni știu că urmele acestui faimos sculptor se află în arhivele Camerei Notarilor Publici București.

Aș mai spune că, dincolo de aceste acte notariale, avem și documente extrem de vechi și de valoroase pentru istoria noastră. Avem documente privind breasla țesătorilor din Biertan, din anul 1541, avem Biblia lui Martin Luther, tipărită la Nürnberg în anul 1662, avem documente istorice extrem de valoroase, care, prin efortul financiar colectiv al profesiei noastre, sunt păstrate astăzi în condiții de maximă securitate.

„Arhiva noastră asigură cel mai înalt nivel de securitate, precum și controlul umidității și al temperaturii pe care îl poate oferi o arhivă pentru păstrarea unor documente atât de valoroase.”

Înainte de a începe interviul, am vorbit despre inteligența artificială. Cum vedeți digitalizarea? Există riscul ca, la un moment dat, tehnologia să înlocuiască notarul?

Mihaela Durnescu: Am vorbit foarte mult despre arhivele Camerei Notarilor, de care suntem foarte mândri, dar aș vrea să vă spun că, spre exemplu, la Camera Notarilor există baze de date cu privire la procedurile succesorale. Ele sunt extrem de importante. De ce? Pentru că orice notar care vrea să deschidă o procedură succesorală trebuie să verifice mai întâi aceste baze de date, ca să se asigure că procedura nu a fost deja deschisă la un alt notar.

Asta înseamnă că, pentru o persoană decedată, nu există riscul ca o succesiune să fie dezbătută de două ori, poate cu moștenitori diferiți. Este un lucru extrem de important. Vă dați seama ce haos ar fi dacă succesiunea ar putea fi dezbătută în momente diferite, cu moștenitori diferiți. Aceasta nu este doar o promisiune de digitalizare. Profesia noastră este digitalizată de foarte mulți ani. Încă din 2007, la nivelul Uniunii Naționale a Notarilor Publici, există un registru al testamentelor autentice.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că, dacă bunicul dumneavoastră a făcut un testament la Cluj în anul 2009, iar eu, ca notar, ar trebui să dezbat succesiunea astăzi, la București, în câteva minute voi ști că notarul de la Cluj a autentificat un testament în 2009, iar succesiunea va fi finalizată ținând seama de voința bunicului dumneavoastră. Acest lucru nu ar fi fost posibil în urmă cu mai mulți ani.

„Profesia noastră nu se teme de digitalizare. Digitalizarea nu va înlocui notarul. Îi va permite să petreacă mai puțin timp cu sarcini administrative repetitive și să se ocupe mai mult de omul din fața lui și de problemele cu care acesta se confruntă.”

Există și un registru al opțiunilor succesorale. Există, din 2011, registrul regimurilor matrimoniale și registrul creditorilor. Iar din 2024 există, la nivelul Uniunii Naționale a Notarilor Publici, un registru al măsurilor de ocrotire și sprijin dispuse de notarii publici, dar și de instanțele judecătorești.

Atunci când pentru o persoană a fost instituită o măsură de ocrotire, fie din cauza vârstei, fie din cauza unei incapacități temporare sau chiar permanente, notarul care urmează să autentifice un act va putea verifica acest registru și va ști că persoana respectivă este înscrisă în el. Este un lucru extrem de important și de valoros pentru securitatea circuitului civil.

De ce prezența fizică rămâne importantă

Și pentru că am discutat despre tehnologie, suntem în 2026 și facem aproape orice online. De ce este, totuși, în continuare necesară prezența fizică la notar în cazul unor acte notariale?

Mihaela Durnescu: Prezența fizică la notar nu este necesară pentru toate etapele. Foarte multe dintre procedurile prealabile sunt realizate de notarul public fără prezența părților. Obținem extrase de carte funciară, certificate de atestare fiscală, adeverințe și alte documente de care avem nevoie pentru finalizarea procedurii. Și după finalizarea acesteia, foarte multe demersuri sunt făcute tot de notar. Astăzi, omul nu mai pleacă cu actul la biroul de carte funciară pentru a solicita intabularea. Notarul face acest lucru în locul lui.

Dar sunt anumite lucruri pentru care prezența în fața notarului reprezintă, într-adevăr, o garanție. Pentru că tehnologia poate face astăzi aproape orice. Da, așa cum vorbeam înainte de a începe acest interviu, poate să întocmească un act sau să îl transmită foarte repede. Este minunat! Doar că tehnologia nu poate garanta ceea ce se află în spatele acelui act sau în spatele celor care l-au semnat. De prea multe ori, o aparență de legalitate ascunde, de fapt, lucruri foarte riscante.

Vă mai spun ceva: răufăcătorii s-au digitalizat primii. Din păcate, sunt foarte multe identități furate, semnături electronice falsificate și oameni despre care nu știm dacă, în spatele ecranelor, exprimă cu adevărat ceea ce ar trebui să exprime și nici dacă ei sunt, într-adevăr, cei care se află în spatele ecranelor. Și atunci, prezența în fața notarului, atunci când vorbim despre un act cu adevărat important, este cea care garantează că procedura este corectă și îndeplinită cu toate garanțiile legale necesare.

Milioane de români trăiesc astăzi în afara țării, dar, la un moment dat, au nevoie de ajutorul unui notar. Cum ajung serviciile notariale la ei?

Mihaela Durnescu: În primul rând, aș vrea să spun un lucru pe care toată lumea care are pe cineva plecat în străinătate îl știe foarte bine. A trăi într-o altă țară, poate chiar pe un alt continent, nu înseamnă că legăturile cu țara sunt întrerupte. Casa părintească, familia, succesiunea – toate au nevoie, mai devreme sau mai târziu, de acte.

Atunci este foarte important ca românii din străinătate să beneficieze de sfatul unui notar și să aibă grijă ca aceste acte să fie făcute la timpul lor. Un cetățean român care locuiește la Torino sau la Bilbao poate, în orice moment, să contacteze un notar din România, să îi ceară un sfat cu privire la situația lui și apoi să se adreseze fie unui notar din țara respectivă, fie consulatului României din acel stat. Însă această ordine este foarte importantă, pentru că ne scutește de multe drumuri pe care altfel ar trebui să le facem.

„Le spun în fiecare zi clienților mei: nu lăsați problemele pe care trebuie să le rezolvați în sarcina copiilor dumneavoastră, în sarcina nepoților dumneavoastră. Ceea ce este foarte greu de descurcat astăzi va fi, poate, imposibil de descurcat de generația viitoare.”

Este important, așa cum mergem la medic pentru prevenție, să mergem și la notar pentru o consultație, să dăm un telefon, să cerem un sfat. Mai ales că foarte multe proceduri, cum ar fi, de exemplu, o procură întocmită în străinătate, vor fi folosite în țară, la un notar. Atunci este bine să întrebăm mai întâi notarul care este cea mai bună, cea mai potrivită formă pentru procura respectivă și abia apoi să mergem să o întocmim. Aș vrea foarte mult să le dau un sfat oamenilor care nu mai locuiesc în țară: este bine ca lucrurile să nu rămână nerezolvate. Știți, poate fi vorba de o succesiune nedezbătută, de o înțelegere de familie care nu a mai ajuns să fie pusă în scris.

Am întâlnit de foarte multe ori persoane vârstnice care, din cauza unei boli precum demența sau boala Alzheimer, nu își puteau încasa pensia ori ridica trimiterile poștale pentru că nu lăsaseră un mandat de ocrotire. Am întâlnit și succesiuni nedezbătute, titluri de proprietate pe care erau înscriși foarte mulți titulari și a căror situație juridică nu mai poate fi descurcată, pentru că, între timp, titularii au decedat, rând pe rând, iar succesiunile sunt foarte greu de dezbătut.

Actele care îi aduc pe oameni la notar

De ce ajung cel mai des oamenii la notar, indiferent că se află în România sau în afara țării?

Mihaela Durnescu: Pentru că este sezonul estival, aș spune că, cel mai des, oamenii vin la notar ca să dea acele declarații de călătorie pentru copiii care pleacă din țară. Și aș vrea și aici să atrag atenția asupra faptului că este important să ne gândim din timp și să facem acest lucru, pentru că foarte des primim telefoane la ora 5 dimineața, când copilul minor este deja la aeroport și nu poate ieși din țară din cauza lipsei declarației.

Dar cel mai des oamenii vin la notar pentru a rezolva probleme de familie: succesiuni, declarații de opțiune succesorală, dar și acte patrimoniale, așa cum ne gândim cu toții, de la achiziția unei proprietăți până la un partaj. Sunt foarte multe acte de care noi ne îngrijim să fie încheiate așa cum trebuie și să fie păstrate în bună regulă.

Ce este apostila și unde se obține?

Mihaela Durnescu: Apostila este acea ștampilă care se aplică pe documente de către statele semnatare ale Convenției de la Haga, pentru ca actele să fie recunoscute pe teritoriul celuilalt stat.

Pentru actele notariale, apostila se aplică la Camera Notarilor Publici și cred că este important ca cei care vor să folosească documente notariale în străinătate să știe că pot apela la un notar. Îi pot solicita chiar notarului care a întocmit actele respective să îi sprijine în obținerea apostilei. La Camera Notarilor Publici, această apostilă poate fi obținută chiar în aceeași zi.

Și, la final, ce mesaj le transmiteți celor care ne urmăresc?

Mihaela Durnescu: În primul rând, aș vrea să le spun un lucru care mi se pare foarte important. Actele importante din viața noastră, cum ar fi o succesiune, achiziția unei proprietăți sau un divorț, nu le facem foarte des și este foarte important să le facem bine.

Rolul notarului, așa cum spuneam, este, în principal, acela de prevenție, acela de a te sfătui înainte să iei o decizie, înainte să închei un act și de a se asigura că actul tău va fi valabil și va putea fi găsit și peste 20 sau 30 de ani. Și, așa cum am spus și înainte, dar pentru că mi se pare un lucru extrem de important, aș vrea să repet acest mesaj: să nu lăsăm lucrurile nerezolvate. O succesiune nedezbătută, o înțelegere de familie care nu a mai ajuns să fie materializată într-un act notarial, părinți rămași fără sprijin, pentru care este foarte dificil să te asiguri că își vor putea exercita drepturile.

Articol susținut de UNNPR