Nouă ofertă pe masa negocierilor SUA-Iran: Suspendarea programului nuclear timp de 20 de ani. Răspunsul Teheranului

SUA și Iranul negociază un nou acord nuclear sub presiunea unei blocade navale americane și a sancțiunilor economice. Deși discuțiile vizează controlul uraniului și deblocarea unor fonduri de miliarde de dolari, cele două părți rămân la „polii opuși” în privința condițiilor finale, potrivit The New York Times.

Maratonul diplomatic de 21 de ore de la Islamabad s-a încheiat fără un rezultat concret, deși delegațiile au lăsat ușa deschisă dialogului. Disputa s-a concentrat pe durata suspendării programului nuclear și pe redeschiderea Strâmtorii Ormuz.

Statele Unite au propus o „suspendare” pe o perioadă de 20 de ani a tuturor activităților nucleare, formulă care le-ar permite iranienilor să susțină că nu au renunțat definitiv la dreptul de a-și produce propriul combustibil.

Chiar înainte de a părăsi Islamabadul, vicepreședintele JD Vance a descris cele două țări ca fiind la „polii opuși” în privința garanțiilor că Iranul nu va construi o armă nucleară „nici acum, nici peste doi ani, ci pe termen lung”.

Pe măsură ce detaliile vizitei de la Islamabad au ieșit la iveală, surse apropiate negocierilor au precizat că poziția SUA nu este o interdicție permanentă a îmbogățirii nucleare, scrie NYT.

Statele Unite au propus, în schimb, o „suspendare” de două decenii a tuturor activităților atomice. Acest lucru le-ar permite iranienilor să susțină că nu au renunțat definitiv la dreptul lor, în temeiul Tratatului de neproliferare nucleară, de a-și produce propriul combustibil nuclear.

Ca răspuns, Iranul a reînnoit propunerea de a-și suspenda activitatea nucleară pentru o perioadă de până la cinci ani, potrivit declarațiilor a doi înalți oficiali iranieni și a unui oficial american.

Iranienii făcuseră o propunere similară în februarie, în timpul unei runde de negocieri eșuate de la Geneva, care l-a convins pe președintele Trump că era momentul să intre în război. Câteva zile mai târziu, acesta a ordonat atacul asupra Iranului.

Condițiile suplimentare ale Washingtonului

Pe lângă disputa nucleară, negocierile vizează restabilirea liberei circulații în Strâmtoarea Ormuz și încetarea sprijinului acordat de Iran unor grupuri proxy precum Hamas și Hezbollah. Refuzul Teheranului de a-și demonta infrastructura atomică și de a expedia stocurile de combustibil în afara țării rămâne punctul central al divergențelor.

Dezvăluirea faptului că ambele părți negociază acum perioada de suspendare sugerează posibilitatea unui acord, existând indicii că reprezentanții s-ar putea întâlni din nou în zilele următoare.

Totuși, pentru președintele Trump există riscul ca rezultatul să semene cu acordul din 2015, pe care l-a retras ulterior numindu-l „un acord oribil, unilateral, care nu ar fi trebuit să fie încheiat niciodată”. Critica principală viza „clauzele de expirare” care ar fi permis Iranului să-și intensifice activitățile de îmbogățire a uraniului până în 2030.

Esența criticii președintelui Trump la adresa acordului încheiat de administrația Obama în 2015 este existența „clauzelor de expirare”. Acel tratat permitea Iranului să își intensifice treptat îmbogățirea uraniului până în 2030, moment în care restricțiile urmau să dispară.

Spre deosebire de acel acord, propunerea actuală a administrației Trump vizează o suspendare completă a activității nucleare, ceea ce ar asigura câțiva ani de „activitate zero”.

Rob Malley, fost negociator în echipele Obama și Biden, a declarat că reușita de a convinge Iranul să își suspende programul chiar și pentru câțiva ani „ar fi mai bună decât ceea ce am obținut prin JCPOA” (acordul din 2015).

Istoria interacțiunilor SUA cu Iranul este marcată de eforturi de a câștiga timp, fie prin sancțiuni și diplomație, fie prin sabotaj cibernetic asupra centrifugelor nucleare. Ca rezultat, Iranului i-a luat mai mult timp să încerce să obțină o bombă decât altor țări precum Coreea de Nord, India sau Pakistan, care dețin deja arsenale nucleare.

Marea întrebare a negocierilor

Actualul stadiu al negocierilor este descris de oficiali sub protecția anonimatului, din cauza sensibilității discuțiilor. Casa Albă încearcă să păstreze confidențialitatea negocierilor pentru a-și asigura libertatea de manevră, însă ambele părți recurg la scurgeri strategice de informații.

Vicepreședintele JD Vance a declarat luni seară că discuțiile din Pakistan au fost „constructive”, precizând că „marea întrebare este dacă iranienii vor da dovadă de suficientă flexibilitate”.

Deși a recunoscut un anumit progres, Vance a afirmat la Fox News că Iranul „nu a făcut suficiente concesii” și că posibilitatea unor noi discuții depinde acum de decizia Teheranului.

Secretara de presă a Casei Albe, Karoline Leavitt, a completat că echipa de negociatori a stabilit clar „limitele de neîncălcat ale SUA”. Ea a adăugat că „disperarea iranienilor de a ajunge la un acord” va crește pe fondul blocadei navale, care direcționează petrolierele către „marele și frumosul Golf al Americii”.

Miza uraniului de la Isfahan și miliardele din Qatar

Un punct critic al negocierilor este cererea SUA ca Iranul să scoată din țară 970 de livre de uraniu îmbogățit, pentru a preveni fabricarea unei bombe. Președintele Trump a luat în calcul trimiterea de trupe terestre la Isfahan pentru a securiza stocul depozitat la mare adâncime, în timp ce oficialii iranieni insistă ca acesta să rămână pe teritoriul lor.

Teheranul a propus, în schimb, diluarea semnificativă a combustibilului.

Această măsură ar prelungi perioada necesară pentru fabricarea unei bombe, însă Washingtonul vede un risc în menținerea posesiei combustibilului de către Iran. Ulterior, acesta ar putea fi reîmbogățit până la nivelul actual de 60% puritate, prag situat imediat sub cei 90% necesari pentru fabricarea unei arme nucleare.

Un aspect esențial al următoarei etape a negocierilor este recuperarea fondurilor pe care Teheranul consideră că i se datorează, mai notează NYT.

Donald Trump a criticat constant decizia administrației Obama de a elibera „camioane întregi” de bani către Iran, referindu-se la cele 1,4 miliarde de dolari din active înghețate, plus 300 de milioane de dolari reprezentând dobânzi. Din cauza interdicțiilor bancare de la acea vreme, o parte din sumă a fost transportată sub formă de numerar, pe paleți, la bordul unui avion.

În prezent, negocierile includ cererea Iranului ca Occidentul să deblocheze aproximativ 6 miliarde de dolari din vânzările de petrol. Aceste fonduri sunt blocate în Qatar în urma sancțiunilor impuse în timpul primului mandat al lui Trump. Deși rezultatul discuțiilor rămâne incert, accesul la aceste resurse financiare reprezintă una dintre principalele condiții ale Teheranului.