Nu e asa de rau

Ma intreb daca observatia critica, adesea severa, uneori sarcastica, la adresa peisajului politic romanesc este intotdeauna indreptatita? Sunt romanii si tara lor o exceptie, in Europa de azi, cand e vorba de ramanerea in urma la sport si invatatura?

Nu cu multa vreme in urma, la o saptamana-doua de la publicarea sondajului de opinie ce stabilea ca jumatate din romance si romani au nostalgii pronuntate pentru dictatura comunista si ca alte trei sferturi din cetatenii Romaniei asteapta un personaj autoritar, cel mai important institut german de sondare a opiniei publice – cel de la Ansbach – ne ofera

o surpriza: peste jumatate din cetatenii partii rasaritene a Germaniei – fosta DDR – considera ca modelul democratic german nu este demn de a fi aparat.

O alta majoritate a est-germanilor crede ca economia de piata nu merita instituita. In sfarsit, majoritatea celor 18 milioane de locuitori ai noilor landuri federale considera ca egalitatea este mai importanta decat egalitatea.

Mai exact, ca omogenizarea sociala de tip socialist e de preferat diferentierii, uneori prea pronuntata, in numele libertatii, pe care o propune si profeseaza democratia liberala.

E totusi extraordinar! Au trecut anii. Fosta RDG e de nerecunoscut: cartierele dormitor ale socialismului de masa si-au schimbat complet fata, economia a fost reconstruita, uneori fiind mai moderna decat in Vest.Toti est-germanii au devenit peste noapte membri ai aliantelor occidentale.

Ocupantii sovietici au parasit cazarmile ca niste mielusei, in liniste, conform programului, de parca ar fi fost nemti. Comunismul si securitatea lui Stasi s-au auto-lichidat. Justitia a fost innoita, la fel armata si politia. Pensiile est-germanilor au devenit la fel de mari ca ale vest-germanilor.

Pensionarii din estul Germaniei reunificate sunt azi mai multumiti cu veniturile lor decat vest-germanii. Fosta Germanie occidentala alimenteaza, de peste un deceniu, cu peste 1.000 de miliarde de marci, un experiment economic, politic si social, fara precedent in istorie: reinventarea unui stat democrat si prosper pe ruinele unui proiect utopic si falimentar.

Un basm de fratii Grimm, in locul cosmarului lui Marx si Engels, ca sa ramanem in familie.

Si totusi, locuitorii rasariteni ai republicii federale, nu albanezii si nici macedonenii, prefera egalitatea cenusie a real-socialismului. Este oare istoria dreapta, sunt popoarele recunoscatoare?

N-avea, totusi, dreptate Ceausescu, la Targoviste, sa faca mereu acel gest de lehamite, cu mainile, inspre tribunalul improvizat al noii democratii, ca si cum ar fi vrut sa spuna: decat asa, mai bine mort decat democrat, luati-o de pe mine, nu e buna la nimic, democratia voastra cu chipiul lui Stanculescu, dosarele lui Magureanu si expertiza clitoridiana a lui Voican!

Acest vis, cu socialismul mai bun si mai drept, nu merita retrait. Dar nu doar romanii au parte de el, si nici macar nu sunt ei aceia care-l provoaca cu adevarat. Sa nu-i dezbracam mereu doar pe cei goi! Putina ingaduinta, putintica rabdare, oricat ar fi de tarziu si de mari cheltuielile la intretinere: Germania e cu noi!