Nu ecranul în sine este problema pentru creier. Activitățile care scad riscul de demență, potrivit unui studiu întins pe 19 ani

Timpul petrecut în fața ecranelor nu pare să fie problema principală pentru creier, ci tipul de activitate desfășurată în acest interval. Un studiu publicat recent în American Journal of Preventive Medicine arată că adulții care aleg seară de seară televizorul sau scroll-ul pasiv pe TikTok și Instagram au, pe termen lung, un risc mai mare de demență decât cei care folosesc calculatorul sau telefonul mobil pentru activități care le solicită mintea.

Cercetătorii au urmărit aproape 21.000 de adulți cu vârste între 35 și 64 de ani timp de 19 ani și au observat că înlocuirea zilnică a unei ore de televizor cu o oră de lectură sau puzzle a fost asociată cu un risc de demență mai mic cu aproximativ 7%. O oră suplimentară de activitate care solicită mintea, adăugată la rutina obișnuită, ar presupune un risc cu 4% mai mic, iar atunci când stimularea cognitivă a fost combinată cu mișcarea fizică, reducerea a ajuns până la 11%.

Sedentarismul pasiv mental versus sedentarismul activ mental

Studiul a folosit datele Swedish National March Cohort, un proiect început în 1997. Participanții au completat chestionare despre timpul petrecut așezați și despre tipul de activități desfășurate. Informațiile au fost corelate, prin numărul personal de identificare, cu Registrul Național al Pacienților și cu Registrul Cauzelor de Deces, care împreună acoperă peste 80% din cazurile de demență diagnosticate în Suedia.

După 19,2 ani de urmărire, însumând aproximativ 393.000 de ani-persoană de observație (suma anilor în care toți participanții au fost urmăriți), au fost confirmate 569 de cazuri noi de demență. Cercetătorii au împărțit sedentarismul în două categorii. Cel pasiv mental include: privitul la televizor și ascultatul muzicii fără o activitate asociată. Cel activ mental presupune atenție și efort cognitiv: cititul, rezolvarea de integrame, tricotatul, desenul, munca de birou sau folosirea calculatorului pentru sarcini care solicită gândirea.

„Modul în care ne folosim creierul atunci când stăm jos pare să fie un factor important al funcționării cognitive viitoare și, după cum am arătat, poate fi un factor predictor al apariției demenței“, a declarat Mats Hallgren, cercetător în cadrul Departamentului de Sănătate Publică Globală al Institutului Karolinska și autor principal al studiului.

După 50 de ani, contează mult ce faci în timpul liber

Fiecare oră suplimentară pe zi de sedentarism activ mental a fost asociată cu un risc de demență mai mic cu 4%. Modelele care estimează ce s-ar întâmpla dacă o persoană ar schimba efectiv o oră de televizor cu o oră de lectură au arătat o reducere de aproximativ 7% a riscului.

Efectul protector a fost mai pronunțat la participanții de peste 50 de ani. Autorii consideră că o explicație posibilă ține de activitatea profesională. Înainte de pensionare, creierul este stimulat zilnic prin sarcinile de serviciu. După retragerea din activitate, tipul de hobbyuri alese în timpul liber capătă o pondere mai mare în menținerea funcțiilor cognitive. Intervalul dintre 50 și 64 de ani este descris de autori ca o perioadă în care intervențiile asupra stilului de viață pot avea cel mai mare impact.

De ce afectează diferit creierul cele două tipuri de activități

Explicația propusă de cercetători se leagă de conceptul de rezervă cognitivă, adică de capacitatea creierului de a compensa pierderile celulare asociate îmbătrânirii. Activitățile care implică atenția și rezolvarea problemelor întrețin conexiunile dintre neuroni și stimulează rețelele implicate în memorie și raționament.

Intră în ecuație și alți factori, explică medicul Leana Wen, profesor asociat la Universitatea George Washington, din SUA, într-un interviu acordat CNN. Privitul la televizor presupune, de regulă, perioade lungi și neîntrerupte de imobilitate, care pot reduce fluxul sangvin cerebral. Activitățile cognitive sunt, în schimb, deseori întrerupte de mișcări mici sau de schimbări de ritm. În plus, multe dintre ele presupun interacțiune cu alte persoane, iar izolarea socială se numără printre factorii de risc recunoscuți pentru declinul cognitiv.

Și calitatea somnului pare să conteze. Persoanele care petrec mult timp seara în fața ecranelor, urmărind imagini sau filmulețe fără o finalitate, tind să doarmă mai prost, iar un somn fragmentat contribuie, de asemenea, la apariția demenței.

Nu toate ecranele sunt la fel

Medicul Leana Wen precizează că studiul nu vizează tehnologia în ansamblu.

Folosirea computerului sau a telefonului mobil pentru învățarea unei limbi străine, pentru rezolvarea unor probleme sau pentru a ține legătura cu familia intră în categoria care ne stimulează cognitiv. Un telefon folosit pentru scroll automat pe rețelele sociale sau pentru consum continuu de conținut video se încadrează, în schimb, la comportamente pasive din punct de vedere cognitiv.

Diferența o face gradul de implicare cognitivă, nu dispozitivul în sine.

Ce înseamnă, concret, utilizarea activă a ecranelor

Aplicațiile pentru învățarea limbilor străine, precum Duolingo, presupun memorare, recunoaștere de tipare și producere activă de răspunsuri, iar sesiunile scurte de 15-20 de minute pe zi sunt suficiente pentru a antrena memoria de lucru. În aceeași categorie intră și platformele de cursuri online cu exerciții interactive, unde utilizatorul ia notițe, răspunde la întrebări și urmărește raționamente. Chiar și o partidă de șah jucată online solicită atenția și planificarea, spre deosebire de jocurile care implică doar răspuns reflex.

Cititul pe un dispozitiv electronic, fie că e vorba de un e-reader de tip Kindle, fie de articole lungi pe site-uri de presă sau reviste digitale, rămâne o activitate cu efect de stimulare cognitivă, cu condiția ca lectura să fie urmărită cu atenție până la capăt, nu întreruptă constant de notificări. Ascultarea unui podcast cu o temă serioasă, în timp ce luăm notițe, sau urmărirea unui documentar pentru care utilizatorul caută ulterior informații suplimentare se deosebesc de consumul pasiv tocmai prin elementul de implicare. Chiar și folosirea unei aplicații pentru tracking financiar, planificarea bugetului lunar sau organizarea unei călătorii printr-o aplicație de itinerarii presupune decizii și calcule care mențin creierul activ.

La polul opus se află comportamentele cu impact cognitiv scăzut, chiar dacă par, la prima vedere, că sunt asociate cu o oarecare implicare. Scrolling-ul pe rețele sociale, urmărirea clipurilor scurte pe TikTok, Instagram Reels sau YouTube Shorts, redarea automată a episoadelor dintr-un serial pe platformele de streaming sau ascultarea playlisturilor muzicale în timp ce atenția este distribuită pe mai multe ecrane simultan se apropie, din punct de vedere al solicitării cerebrale, de privitul la televizor.

Testul practic, propus de specialiștii în neuroștiințe, este următorul: dacă după o oră petrecută în fața ecranului persoana nu își poate aminti cu precizie ce a făcut sau ce a văzut, activitatea se încadrează, cel mai probabil, la categoria pasivă mental.

Ce recomandă specialiștii

Cititul rămâne una dintre cele mai accesibile forme de stimulare cognitivă. Rebusurile, sudoku și jocurile de strategie solicită atenția și memoria de lucru. Hobbyurile manuale cu un grad de dificultate, precum croșetatul, tricotatul după modele noi, grădinăritul, gătitul după rețete nefamiliare sau micile lucrări de bricolaj, implică planificare și rezolvare de probleme.

Învățarea unei limbi străine este considerată una dintre cele mai eficiente forme de antrenament cerebral după vârsta de 50 de ani, potrivit unei analize publicate în 2024 în The Lancet, care a identificat 14 factori de risc modificabili pentru demență, printre care lipsa stimulării cognitive, izolarea socială și sedentarismul.

Cântatul la un instrument muzical, lecțiile de dans, voluntariatul și activitățile comunitare combină stimularea cognitivă cu mișcarea fizică și cu interacțiunea socială, respectiv combinația care, în studiul Karolinska, a dus la cea mai mare reducere a riscului de degradare cognitivă asociată vârstei.

Autorii subliniază că modificările nu trebuie să fie radicale. O oră de televizor înlocuită zilnic cu o oră de lectură sau alte activități care presupun implicare cognitivă este suficientă pentru un efect măsurabil, iar beneficiile se cumulează în timp.

Studiul are și limitări, pe care autorii le recunosc. Este o cercetare observațională, nu un experiment controlat, așa că nu poate stabili o relație directă de cauzalitate. Este posibil ca persoanele cu o funcție cognitivă mai bună de la început să aleagă mai frecvent activități solicitante din punct de vedere mental. Durata lungă de urmărire, numărul mare de participanți și calitatea registrelor medicale folosite fac însă ca asocierea observată să fie considerată solidă de comunitatea științifică.

Rezultatele se adaugă unei colecții tot mai mari de cercetări privind influența stilului de viață asupra sănătății creierului. Alimentația echilibrată, controlul tensiunii arteriale și al colesterolului, renunțarea la fumat, un somn de calitate și mișcarea regulată sunt măsurile recunoscute care, împreună cu stimularea cognitivă, reduc riscul de demență pe termen lung.