STUDIU: Ne putem păstra creierul lucid în ciuda leziunilor tipice bolii Alzheimer. Cum se construiește „rezerva cognitivă“

Două persoane pot avea același tip de leziuni cerebrale specifice bolii Alzheimer și, totuși, una să rămână lucidă mai mult timp decât cealaltă. Diferența ar putea sta în ceea ce neurologii numesc „rezervă cognitivă“, iar un nou studiu arată că aceasta se construiește în ani, prin activități intelectuale continue.

Hobbyurile precum șahul sau alte jocuri de strategie, scrisul, cititul, învățarea unei limbi străine pot întârzia apariția bolii Alzheimer cu până la cinci ani. În plus, deficitul cognitiv ușor poate fi amânat cu până la șapte ani, potrivit unei noi cercetări, coordonate de Andrea Zammit de la Rush University Medical Center din Chicago, SUA, și publicate în revista Neurology. Echipa a urmărit 1.939 de adulți fără demență la momentul înrolării, cu o vârstă medie de aproape 80 de ani. Participanții, recrutați din comunități din nord-estul statului Illinois din SUA, prin Rush Memory and Aging Project, au completat chestionare detaliate despre activitățile cognitive practicate pe parcursul întregii vieți și au fost evaluați clinic, în medie, timp de opt ani.

Activitatea intelectuală și momentul diagnosticului

Participanții cu cele mai multe activități intelectuale de-a lungul vieții, adică primii 10% din eșantion, au fost diagnosticați cu boala Alzheimer la aproximativ 94 de ani. La polul opus, cei din ultimele 10 procente au primit același diagnostic în jurul vârstei de 88 de ani.

În cazul deficitului cognitiv ușor, diferența a fost și mai mare. Persoanele din grupul cu stimulare intelectuală ridicată au ajuns la diagnostic în jurul vârstei de 85 de ani, comparativ cu 78 de ani pentru cele cu mai puține astfel de preocupări.

După ajustarea datelor în funcție de vârstă, sex și nivel de educație, riscul de boală Alzheimer a fost cu 38% mai scăzut în rândul persoanelor cu un parcurs intelectual mai bogat, iar cel de deficit cognitiv ușor, cu 36% mai mic. Din cei 1.939 de participanți, 551 au dezvoltat demență Alzheimer pe durata studiului, iar 719 au fost diagnosticați cu deficit cognitiv ușor.

De la atlasul din copilărie la rebusul de după pensionare

Cercetătorii au analizat activitatea intelectuală în trei perioade ale vieții. Pentru copilărie, până la 18 ani, au urmărit lucruri precum prezența cărților în casă, existența atlaselor sau a globurilor, abonamentele la ziare și studiul unei limbi străine timp de cel puțin cinci ani. La maturitate au fost luate în calcul lectura și scrisul, folosirea dicționarelor și enciclopediilor, abonamentele la reviste, cardul de bibliotecă și vizitele la muzee. După 80 de ani, evaluarea s-a concentrat pe activități precum rebusurile și jocurile de strategie sau de societate, de la șah și dame până la cărți.

Timothy Hohman, profesor de neurologie la Vanderbilt Memory and Alzheimer’s Center din SUA, spune că rezultatele arată cât de mult contează stimularea intelectuală în diferite etape ale vieții pentru funcționarea creierului la vârste înaintate. Într-un comentariu pentru The Washington Post, a explicat că activitățile intelectuale din copilărie pot avea efecte care se văd chiar și după 80 de ani.

De ce unii oameni rămân lucizi în ciuda leziunilor tipice bolii Alzheimer

Cercetătorii au analizat aproape 1.000 de autopsii cerebrale ale participanților. În creierul persoanelor cu activitate intelectuală intensă au fost găsite aceleași plăci de amiloid și aceleași acumulări de proteină tau ca în cazul celor cu stimulare cognitivă redusă. Gradul de afectare biologică era, în linii mari, comparabil. Cu toate acestea, testele cognitive au rămas mai bune la cei care își solicitaseră constant mintea, chiar și după adaptarea rezultatelor în funcție de patologiile observate.

Rezultatul se potrivește cu teoria rezervei cognitive, propusă de neuropsihologul Yaakov Stern de la Universitatea Columbia. Conform acestuia, un creier antrenat în mod constant își construiește rețele neuronale de rezervă, pe care le activează atunci când cele principale încep să cedeze sub presiunea deteriorărilor biologice.

Yaakov Stern, care nu a fost implicat în studiu, spune că astfel de rezultate ajută la înțelegerea diferențelor dintre persoane cu același tip de leziuni cerebrale, dar cu niveluri diferite de funcționare cognitivă.

În aceeași notă, dr. Adina Petrea, medic neurolog în cadrul Hyperclinicii MedLife Medical Park, a explicat într-un interviu pentru Hotnews de ce „creierul nu are «dreptul» să se sclerozeze“. „Mintea trebuie să fie perfect activă și funcțională până la exitus. Se acceptă ca fiziologică o anumită lentoare în gândire, e normal, după o vârstă te și miști mai greu. Dar la 70 de ani, de exemplu, judecata, logica, memoria trebuie să fie aceleași ca la 40 de ani! Și procesul învățării e mai lent, dar trebuie să existe“, spune ea.

Andrea Zammit, coordonatoarea cercetării, a spus că rezultatele au surprins-o în mod plăcut, dar a subliniat și limita studiului. Analiza indică o asociere statistică importantă, dar nu dovedește o relație directă de cauză și efect. Cu alte cuvinte, studiul nu arată că șahul sau lectura previn boala Alzheimer, ci că persoanele care își solicită constant mintea tind să primească diagnosticul mai târziu.

Risc de demență mai mic cu 76% pentru cei care dansează săptămânal

Cercetarea realizată la Rush University se adaugă altor studii publicate în ultimii ani care au analizat legătura dintre activitățile cotidiene și funcționarea creierului la vârste înaintate. Un studiu coordonat de Universitatea Monash din Melbourne, Australia, publicat în octombrie 2025 în International Journal of Geriatric Psychiatry, a analizat date de la peste 10.800 de australieni cu vârste de peste 70 de ani. Persoanele care ascultau muzică zilnic au avut un risc de demență cu 39% mai mic decât cele care ascultau rar sau deloc. Cei care cântau la un instrument muzical au avut un risc mai mic cu 35%.

O altă cercetare a echipei de la Albert Einstein College of Medicine, din SUA, publicată în New England Journal of Medicine, a urmărit aproape 500 de persoane cu vârste între 75 și 85 de ani, pe parcursul a două decenii. Cei care dansau de mai multe ori pe săptămână au avut un risc cu 76% mai mic de demență față de cei care dansau rar. Dintre toate activitățile fizice testate (înot, mers pe jos, ciclism, tenis), dansul a fost singura cu efect protector semnificativ statistic.

Cercetătorii au atribuit acest efect complexității specifice a dansului: reținerea pașilor, coordonarea cu muzica, deciziile rapide de poziționare în spațiu și interacțiunea cu partenerul sau cu grupul. Această combinație de efort fizic, provocare cognitivă și componentă socială stimulează simultan mai multe arii cerebrale și favorizează neuroplasticitatea.

Instrumentele se schimbă, principiul rămâne

Multe dintre activitățile examinate în studiul de la Rush University, precum abonamentele la ziare tipărite sau atlasele par a ține de o altă epocă. Dar Zammit a subliniat că principiul rămâne valabil indiferent de generație sau de suportul folosit. „Atâta vreme cât cauți constant surse de informații și ești dornic să înveți, asta contează”, a spus cercetătoarea.

De altfel, efectele stimulării cognitive s-au dovedit mai puternice decât cele ale statutului socioeconomic, deși și acesta a oferit un grad de protecție. Lectura, învățarea continuă, jocurile de strategie, dansul sau muzica nu țin de resurse financiare. Sunt alegeri accesibile, la orice vârstă.

Studiul are și limitări care merită menționate, cum ar fi faptul că participanții au fost în majoritate femei (75%), din aceeași zonă geografică, iar datele provin din chestionare auto-raportate. Cu toate acestea, dimensiunea eșantionului, durata urmăririi și analiza neuropatologică pe aproape 1.000 de autopsii cerebrale conferă acestor rezultate mai multă credibilitate.

Singurătatea, factor de risc independent pentru demență

La polul opus, singurătatea a început să fie studiată ca factor de risc independent. O meta-analiză coordonată de cercetători de la Florida State University, din SUA, publicată în Nature Mental Health în 2024, a sintetizat date de la peste 600.000 de persoane din 21 de studii longitudinale. Sentimentul de singurătate a fost asociat cu o creștere de 31% a riscului de demență, independent de depresie sau izolare fizică. Riscul de boală Alzheimer a crescut cu 14%, iar cel de demență vasculară, cu 17%.

Organizația Mondială a Sănătății a declarat singurătatea o criză de sănătate publică. Studiul de la Rush confirmă că multe dintre activitățile asociate cu protecția cognitivă, de la jocurile de societate la dans și vizitele la muzeu, presupun prin natura lor contact cu alți oameni.

Un nou diagnostic de boală Alzheimer la fiecare 3 secunde

Conform Alzheimer’s Disease International, peste 55 de milioane de oameni trăiesc în prezent cu o formă de demență, iar numărul se dublează la fiecare 20 de ani. Se estimează că în 2030 vor fi 78 de milioane de cazuri, iar în 2050, 139 de milioane. La fiecare trei secunde, undeva în lume, o persoană primește acest diagnostic.

Raportul „Prevalence of Dementia in Europe 2025” al Alzheimer Europe, publicat în ianuarie 2026, estimează că aproximativ 9 milioane de persoane trăiesc cu demență în cele 27 de state membre ale UE, respectiv peste 12 milioane la nivelul întregii Europe. Până în 2050, se preconizează o creștere de 64%. Italia înregistrează una dintre cele mai ridicate rate de boală Alzheimer din lume: circa 2.270 de cazuri la 100.000 de locuitori. Explicația ar putea fi proporția mare de populație îmbătrânită din această țară.

România: subdiagnosticare masivă

Conform Institutului Național de Sănătate Publică, în 2024, medicii de familie au raportat 11.286 de cazuri noi de boală Alzheimer, aproape dublu față de 2014, când au fost înregistrate 6.299. Rata de incidență s-a dublat și ea: 59,2 cazuri noi la 100.000 de locuitori. Femeile sunt afectate în proporție mai mare, iar mediul urban înregistrează mai multe cazuri decât cel rural. Conform estimărilor Institute for Health Metrics and Evaluation, numărul total de cazuri de demență din România va ajunge de la circa 341.000 (în 2019) la peste 577.000 în 2050.

Societatea Română Alzheimer semnalează de ani buni că boala este masiv subdiagnosticată în țara noastră. Datele din 2018 arătau aproape 280.000 de persoane cu demență (1,43% din populație), plasând România pe locul opt în UE ca prevalență. În lipsa unei strategii naționale de prevenție și tratament, diagnosticul corect poate întârzia până la trei ani de la primele simptome.