Nu esti ca sora-ta! sau Jumatatea mai mare

Frate-meu s-a născut când eu aveam 3 ani și 4 luni. Nu țin minte când l-au adus acasă, cred că eram în deplasare, în schimb îl țin minte în pătuțul lui. Îi mâncam mărul cu biscuite dat prin răzătoarea de sticlă, mă enervam că mama nu-mi făcea și mie mâncare așa de bună. Țin minte că stăteam lângă pătuț și îi repetam mereu MI-MI, MI-MI! Așa se face că primul cuvânt spus de frate-meu n-a fost mama, ci MIMI, numele meu de alint. Și tare bucuroasă am mai fost pentru că simțeam că până și bebelușul îmi recunoaște importanța. Da, sufeream și eu de sindromul buricul pământului. Probabil ca orice copil care primește încă un frate.

Citeste mai mult si comenteaza pe SmartWoman.ro