Nu statistica loveste in DNA, ci chelia prezidentiala (de Doc)

Statistic vorbind la fiecare 30 de romani (sa zicem), unul are probleme cu legea. Ii rog pe fiecare din cititorii mei sa-si considere familia extinsa. Are mai mult de 30 de persoane? Da? Are vreun membru certat cu legea? Nu? A, pai in cazul acesta am argumentat faptul ca sunteti o familie de mafioti protejati de institutiile statului.

Mutatis-mutandis, am expus argumentul (puneti voi ghilimelele) adus in favoarea afirmatiei ca DNA actioneaza la comanda politica, pentru ca nu se atinge de PD.

“Daca PNL si PSD au probleme cu DNA, de ce n-are si PD? Statistic vorbind … DNA trebuie sa ancheteze si ministri democrati !” Acum, asa cum e formulata pretentia asta exprima o incoerenta amuzanta : ca sa demonstreze ca nu actioneaza in functie de criterii partizane, DNA ar trebui sa actioneze in functie de criterii partizane. Mai precis dupa un fel de algoritm politic.

Apoi am vazut plangerea si argumentul acesta evoluand de la “nu se atinge de PD”, dupa ce DNA s-a atins de PD, la “nu se atinge de ministri PD”. Dl Babiuc nu se pune, se pare, ca nu mai e in PD. Deci, “ministri PD, care sunt inca in PD”. Probabil ca, daca un astfel de ministru PD va ajunge in vizorul DNA, reprosul va fi ca e ala si nu altul.

Oricum, aici vine a doua incoerenta, ma amuza ca cei care le fac nu par sa-si dea seama de ele: se spune ca DNA trebuie sa-si demonstreze independenta politica anchetand si membri PD, dar daca demnitari democrati, cum ar fi primarul Aradului, ajung in ancheta, opinia e categorica: a, pai asta nu demonstreaza nimic, ca ala e anchetat doar ca sa demonstreze ca DNA e independent!

Problema e simpla. Aprob afirmatia ca, statistic vorbind, nu exista “partide albe”, formatiuni politice alcatuite din inocenti. N-am nici un fel de iluzii legate de PD. Presupunand ca asa ar fi cazul in realitate, as considera intr-adevar mai mult decat suspect daca formatiunea politica respectiva ar fi ocolita categoric de procurori.

Insa, pastrandu-ne strict in domeniul matematic, din afirmatia statistica de mai sus nu se deduce ca vreunul din cei ~8 fosti ministri PD e obligatoriu sa fi facut vreo fapta penala, pe care DNA sa o acopere. Tot asa cum din statistica despre infractori nu se deduce nimic despre familia oricaruia din noi.

Cu alte cuvinte, “argumentul statistic” nu e argument, pentru ca e statistica prost aplicata.

Mai mult, “argumentul” este si o problema prost pusa. DNA nu ancheteaza incalcari ale regulilor statistice. DNA ancheteaza incalcari ale legii penale. In loc sa se consume atata cerneala, timp si efort pentru un argument prost pus si aplicat, de ce nu se prezinta un caz temeinic in care sa fie implicat un ministru PD? Si nu ma refer doar la jurnalisti, ci si la politicieni.

Dl Tariceanu, care s-a alaturat corului de denigratori ai Departamentului, conduce guvernul si isi subordoneaza Corpul de control, care poate ancheta actele ministrilor sai.

Daca ministri PD sunt suspecti de calcarea legii penale, de ce nu isi pune subordonatii la munca si se adreseaza apoi DNA? De ce dl Chiuariu, facand acuzatiile acelea fulminante despre “licitatia trucata” a dnei Macovei, n-a sesizat apoi, sub propria-i semnatura, DNA?

Ca sa ma scutesc de explicatii ulterioare, am sa clarific pe scurt ce afirm mai sus. Eu NU spun ca ministri PD in cauza ar fi inocenti (si cu atat mai putin partidul lor in general). E perfect posibil sa fi facut fapte penale.

Dar, dincolo de posibilitatea teoretica (care merge, de altfel, in ambele directii), n-am nici un exemplu practic, n-am nici un argument valabil ca ministri cu pricina au facut efectiv fapte penale si ca DNA ii protejeaza refuzand sa le ia in considerare.

–––––––––––––––––––––––––––

Cu alte cuvinte, trucul sau daca vreti slabiciunea “argumentului statistic” este ca echivaleaza posibilitatea cu certitudinea. “E posibil ca ministri PD sa fi facut fapte penale”, este echivalat cu “e cert ca au facut; la fel de cert cum e faptul ca sunt protejati, vinovat, de catre DNA”.

Departamentul, fiind, zice-se, la randul lui protejat, vinovat, de presedintele Basescu.

Acum, n-ar fi chiar nici o vina daca presedintele ar proteja DNA, supus unui tir furibund de acuze fara acoperire ca e “politie politica”, si unor presiuni fatise si febrile. Numai ca, intr-un interviu dat TVR, presedintele facut o afirmatie stupida care a lovit in DNA, nu l-a protejat.

Afirmatia viza tocmai acuzatia de mai sus, iar presedintele a respins-o tocmai cu argumentul fals pe care acuatia se bazeaza: a transformat o posibilitate intr-o certitudine. Intrebat de ce DNA nu ancheteaza si membri PD (corectata apoi, desigur, in “ministri PD”), dl Basescu a replicat sec:

Traian Basescu: Bun. Blaga nu fura, Anca Boagiu nu fura, Sulfina Barbu nu fura, Radu Berceanu n-a furat, deci daca oamenii astia nu sunt implicati in trafic de influenta…

Nu stiu de unde are dl Basescu aceste convingeri. E dreptul lui ca, in particular, sa aiba toata increderea in respectivii oameni; persoana privata Traian Basescu n-are decat sa le dea si cheile de la seif. Dar astfel de beatificari publice pronuntate de presedintele statului la adresa fostilor sai colegi de partid sunt complet deplasate.

E drept ca la intrebarea urmatoare, dl Basescu da semne ca si-a mai revenit din extaz:

Realizator: De unde stiti? Pe ce va bazati?

Traian Basescu: Pai, cel putin pana acum nu exista niciun element care sa ma indreptateasca sa spun altfel. Cum pana acum, pana cand am primit dosarul domnului Pacuraru, nu am avut niciun semn de intrebare asupra domniei sale, cum nu am avut asupra ministrului Chiuariu niciun semn de intrebare pana nu am primit dosarul.

A, “pai” lucrurile nu-s chiar asa certe, nu? Oricum, paguba era deja facuta – la adresa departamentului condus de dl Morar. Caci primul raspuns lasa DNA deschis atacurilor ca nu se atinge de ministri PD din pricina ca presedintele i-a decretat deasupra oricarei banuieli. Daca asta e o forma de protejare a DNA, atunci mai bine lipsa.

Dl Basescu si-a uitat inca odata, indemnul de bun simt al lui Ilf si Petrov, “Nu loviti parchetul cu chelia!”