Nu voi sa stiu, stimabile… (de Mircea Cartarescu)

N-a intrat inca in mintea noastra – si e posibil sa nu intre prea curand – ideea ca suntem de la o vreme o regiune a unui mare stat federal numit Uniunea Europeana, ca pe langa identitatea noastra nationala avem acum si una supra-nationala, cea de europeni.

Oriunde te uiti, in politica, in viata de zi cu zi, in cultura, nu auzi la noi decat faimoasa replica a lui Catavencu: „Nu voi sa stiu, stimabile, de Europa dumitale… Sa-si vaza de trebile ei Europa. Noi ne amestecam in trebile ei?”. Ei, uite ca totusi ne amestecam, vrand-nevrand, si mai curand decat am fi banuit, caci alegerile pentru Parlamentul European bat la usa.

Cati cetateni vor intelege importanta lor si se vor deranja pe o zi friguroasa de noiembrie sa iasa la vot, de data asta nu pentru sau contra lui Basescu, nu pentru PSD, PNL, PRM, nu pentru manelistii nostri politici Geoana, Tariceanu, Boc sau Becali, ci pentru abstracta, indepartata, cetoasa Europa, cu principiile ei de neinteles, cu stelele ei asezate in cerc, cu birocratia ei de la Bruxelles

care ne tot trage de urechi din cand in cand si ne ameninta cu tot felul de clauze…

Pentru mine e un mare semn de intrebare daca romanii se pot mobiliza pentru ceva pe care nu-l iubesc si nu-l urasc, despre care stiu doar generalitati. Daca le stiu si pe alea. Daca nu, iata cateva:

Cel mai mult seamana Parlamentul European cu un ceasornic elvetian care-ncearca sa unifice timpul istoric cu mai multe viteze al continentului nostru. El reprezinta azi 450 de milioane de oameni. Are 732 de deputati alesi in fiecare tara de origine prin alegeri generale, libere si secrete.

La aceste alegeri pot candida atat membri ai unor partide politice (peste 160 de partide au reprezentanti azi in PE), cat si independenti. Criteriile dupa care se distribuie fiecarui stat membru UE un numar de fotolii de parlamentari sunt doar in linii mari cele ale proportionalitatii cu numarul de locuitori.

Corective complicate tind sa favorizeze statele mici, care capata mai multe locuri decat le-ar ingadui-o populatia.

Germania are cel mai mare numar de locuri: 99, iar Malta cel mai mic, numai 5. Romania are alocate 35 de fotolii de deputati, situandu-se pe un remarcabil loc 7 intre natiunile europene. Prin urmare, nu suntem nici pe departe niste chibiti fara nicio putere, dimpotriva, cu oameni potriviti – dac-o sa-i gasim undeva – putem influenta serios in favoarea noastra balanta puterii europene.

Parlamentarii de la Bruxelles sunt grupati in 7 fractiuni politice care reflecta cele 7 mari doctrine ideologice ale continentului, dar exista si independenti.

Ce face, concret, Parlamentul European? Mai intai, adopta legislatia europeana, ca urmare a proiectelor de legi initiate de Comisia Europeana. Apoi, aproba si, daca e cazul, modifica proiectul de buget european si supervizeaza cheltuielile. In fine, parlamentul analizeaza integritatea membrilor alesi inainte de numirea lor si-i poate respinge pe cei inconvenabili.

Imi cer scuze pentru aceste date seci, pe care le-am inclus in articol cu speranta ca macar cativa cititori se vor simti mai informati de-acum in privinta scopului mobilizarii electorale din 25 noiembrie.

De fapt, adevarul e ca nu vom iesi atunci din casa pentru acest Swatch sofisticat si aparent foarte departe de viata noastra concreta, ci tot ca sa ne-ncurajam echipa favorita in sportul national al politicii interne. Nu vrem sa stim de Europa, dar ne pasa daca partidul nostru castiga cat mai multe dintre fotoliile noastre din PE.

Acest lucru il stiu si partidele, care si-au impopotonat listele electorale cu trufandale de pret, tinute la rece tocmai pentru asemenea selecte ocazii.

Ca doar PNL-ul nu e nebun sa defileze la Bruxelles cu cei care guverneaza pe malul Dambovitei, cu coruptii si incompetentii care ne-au facut deja de ocara in Europa. Dimpotriva, in fruntea bucatelor stau acum, ca scosi din cutie, cetateni mai mult sau mai putin onesti ca Renate Weber si Daniel Daianu.

E drept, ultimul are smochingul putin sifonat la spate de trecutul sau de ofiter SIE, dar e totusi baiat bun, de-al nostru ca brazii. PLD-ul l-a scos in fereastra pe simpaticul batranel Stolojan, fiind zi de pensie. PNG-ul intra-n Alba-Iulia cu voievodul Jiji calare pe cal alb in frunte, cu multa pompa (aspiro-respingatoare).

PSD-ul, mai modest, defileaza cu cativa maruntei, nu prea afrodiziaci, dar insistenti, Titus Corlatean si Adrian Severin. Mazgaliciul mancator de unguri Mihaescu e-n frunte la PRM si, apropo de unguri, Gyorgy Frunda e bacs la UDMR.

Cat despre PD, el ne serveste si la europarlamentare acelasi pudding inodor, incolor si insipid care are singura calitate (vai, esentiala pe taramul mioritic) ca nu e toxic. Cu Frunzaverde in frunte, va avea victorii multe.

Toate acestea fiind spuse, mare minune sa avem pe 25 noiembrie o participare la vot mai mare de 25 la suta. Si, cu toate astea, niciodata votul nostru n-a fost mai important.