O intalnire cu ministrul Pogea. Un fleac, m-a forfetat!

De cum il vezi, ti-e clar ca e un om obosit si aproape hartuit. Fuge sa iti deseneze cum sta treaba cu masa salariala din 2009 si 2010 si iti povesteste cum el nu i-a facut nimic, dar oamenii rai de dinaintea lui au ranit-o. Nu admite in ruptul capului ca forfetarul e ceva rau. Dimpotriva, i-a adus bani la buget, zice fluturand tabelele. Nu ai cum sa nu il crezi, ca-i ditamai ministrul, scrie Dan Popa pe blogul sau.

Ii spui ca uite dom` ministru, 3 prieteni de-ai mei si-au inchis firma din cauza forfetarului dumitale. “Nu cred, zice. Inseamna ca nu lucrau legal si isi treceau iahtul pe cheltuieli”. Iti spune ca numai firmele care oricum nu lucrau, s-au inchis. Si e tare mandru de asta. Ii spui ca fie si asa, tot nu e normal. E ca si cum ai refuza sa ii dai unui copil o jucarie, daca nu se joaca minim doua ceasuri pe zi cu ea.

Poate copilul ala vrea s-o tina in vitrina si s-o mangaie seara, inainte de a se culca. Asa si patronul roman. Poate vrea o firma pentru cand i se va face copilul marisor si va putea sa faca un business, iar tac-su i-a facut-o din timp, ca cine stie cat vor fi peste 5 ani costurile de infiintare.

Alearga sa iti scrie mare pe o coala ca 5000 plus 5000 egal zece mii si te intreaba daca ai inteles. Cum dreaq sa nu intelegi, dar il lasi sa creada ca faptul ca ti-a desenat chestia asta e o magie a finantistilor. O chestie pour les connaiseurs, e clar.

Citeste continuarea si comenteaza peblogul lui Dan Popa.