O lecție despre bursă de acum 300 de ani, valabilă și azi, în era SpaceX și a criptoactivelor

În fiecare ciclu speculativ apare aceeași întrebare: cum este posibil ca oameni inteligenți, educați și adesea foarte bogați să plătească prețuri absurde pentru active care, privite retrospectiv, par evident supraevaluate?

Ne place să credem că generația noastră este diferită. Că e mai sofisticată, mai bine informată și clar mai rațională. Dar istoria sugerează contrariul.

În 1688, cu aproape trei secole înainte de apariția internetului, un comerciant evreu din Amsterdam, Joseph de la Vega, publica ceea ce mulți consideră prima carte despre burse și bule speculative: Confusion of Confusions.

Așteptarea unui eveniment creează o impresie mult mai profundă asupra jucătorilor la bursă decât evenimentul în sine

Amsterdamul era atunci centrul financiar al lumii. Acolo se tranzacționau acțiunile Companiei Olandeze a Indiilor de Est, probabil cea mai puternică corporație a epocii.

De la Vega observa cu fascinație comportamentul investitorilor și ajungea la o concluzie care rămâne valabilă și astăzi: „Așteptarea unui eveniment creează o impresie mult mai profundă asupra jucătorilor la bursă decât evenimentul în sine”, scrie el.

Într-o serie de dialoguri între un comerciant și un acționar, de la Vega descrie piața bursieră ca pe o casă de nebuni, plină de superstiții ciudate, practici particulare și atracții compulsive. Confuzia oferă o imagine definitivă a psihologiei speculative.

„Jocul [speculației] este o afacere de nebuni”, ai cărui participanți prezintă o tendință spre o joacă ritualică.

După strângerile de mână vin strigătele, după strigăte vin insultele, după insulte obrăznicia

„Un membru al Bursei își întinde mâna, iar altul o prinde; astfel se vinde un anumit număr de acțiuni la un preț stabilit, tranzacția fiind confirmată printr-o a doua strângere de mână. O nouă strângere de mână marchează o altă ofertă, urmată apoi de o contraofertă. Palmele se înroșesc de la atâtea lovituri (cred că și de rușinea că oameni atât de respectabili își fac afacerile într-un mod atât de necuviincios). După strângerile de mână vin strigătele, după strigăte vin insultele, după insulte obrăznicia și alte insulte, apoi iar strigăte, îmbrânceli și noi strângeri de mână, până când afacerea este încheiată”, scrie de la Vega.

Investitorii nu cumpără realitatea, ci cumpără versiunea lor despre viitor

Este una dintre cele mai importante lecții financiare scrise vreodată:  investitorii nu cumpără realitatea, ci cumpără versiunea lor despre viitor.

Când o firmă raportează rezultate excelente, piața nu întreabă dacă rezultatele sunt bune, ci dacă sunt mai bune decât așteptările lor.

Când banca centrală reduce dobânzile, piața nu reacționează la reducerea în sine. Ea reacționează la diferența dintre ceea ce s-a întâmplat și ceea ce anticipase deja.

De aceea, uneori vedem situații aparent absurde, cum s-a întâmplat recent la Nvidia: firma a publicat rezultate record, dar acțiunile au scăzut.

Sau ceea ce vedem în prezent: economiile încetinesc, dar bursele urcă.

Pe scurt: o veste bună aduce pierderi, iar o veste proastă aduce profituri. Pentru un observator neexperimentat pare irațional, dar pentru piețe este perfect logic.

Prețurile reflectă viitorul imaginat, nu prezentul observat- această idee explică aproape toate marile episoade speculative din ultimele decenii.

În anii ’90, investitorii nu cumpărau companii de internet pentru ceea ce produceau atunci. Cumpărau promisiunea unei lumi digitale.

În perioada 2020-2021, mulți investitori nu cumpărau Tesla pentru numărul de automobile vândute. Cumpărau imaginea unei companii care urma să domine viitorul transportului.

În timpul boomului criptomonedelor, oamenii nu cumpărau Bitcoin pentru utilitatea sa imediată. Cumpărau posibilitatea unei revoluții în materie de bani digitali.

În toate aceste cazuri, valoarea prezentă conta mai puțin decât povestea despre viitor.

Problema este că poveștile au tendința să devină din ce în ce mai frumoase, iar când suficient de mulți oameni cred aceeași poveste, prețurile încep să se hrănească din propriul succes.

Istoricul Charles Mackay avea să scrie două secole mai târziu în cartea sa „Iluzii populare extraordinare și nebunia mulțimilor”  una dintre cele mai cunoscute observații despre bulele speculative: „Oamenii gândesc în turme; se va vedea că înnebunesc în turme, în timp ce își recapătă simțurile doar încet și unul câte unul.”

Partea interesantă este că fenomenul nu îi afectează doar pe investitorii neexperimentați. De multe ori, cei mai vulnerabili sunt tocmai oamenii de succes.

Succesul creează încredere, iar piețele au un mod foarte eficient de a taxa excesul de încredere.

Poate că aceasta este adevărata lecție pe care Joseph de la Vega a descoperit-o în Amsterdam acum 338 de ani.

Tehnologia se schimbă, produsele financiare se schimbă și ele, imperiile economice cresc și apoi se sting, dar natura umană rămâne aceeași.

De aceea, înainte de a cumpăra orice activ despre care „toată lumea știe” că va continua să crească, merită să ne punem o întrebare simplă: Cumpăr realitatea de astăzi, sau cumpăr o poveste despre viitor pe care milioane de oameni au cumpărat-o deja înaintea mea?