Skip to content

O lege cu impact major pentru jurnaliști și ONG-uri, aprobată de Senat

Legea care protejează jurnaliștii și activiștii de acțiunile abuzive în justiție a fost adoptată, luni, de Senat, care este cameră decizională. Actul normativ a fost adoptat cu 74 de voturi pentru, 3 împotrivă și 29 de abțineri.

Legea asigură transpunerea în dreptul național a prevederilor directivei UE privind protecția împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive împotriva persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică („acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice” – SLAPP).

Reglementarea vizează protecția unor drepturi fundamentale, precum dreptul la libertatea de exprimare și de informare, dreptul la libertatea de asociere și de întrunire pașnică.

Legea vizează persoanele fizice și juridice implicate în acțiuni de mobilizare publică în chestiuni de interes public, cum ar fi jurnaliștii de investigație, organizații mass-media sau apărători ai drepturilor omului.

Ce înseamnă mobilizare publică într-o chestiune de interes public

Prin mobilizare publică se înțelege efectuarea oricărei declaraţii sau desfăşurarea oricărei activităţi de către persoane fizice sau juridice, în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare şi de infomare, a libertăţii artelor şi ştiinţelor sau a libertăţii de întrunire şi de asociere, precum şi acţiunile pregătitoare, de sprijinire sau de asistenţă direct legate de acestea, şi care priveşte o chestiune de interes public.

Chestiunea de interes public reprezintă, în înțelesul legii, orice aspect care afectează publicul într-o asemenea măsură încât acesta poate avea un interes legitim faţă de respectiva chestiune, în domenii precum:

  • a) drepturi fundamentale, sănătate publică, siguranţă, mediu sau climă;
  • b) activităţi ale unei persoane fizice sau juridice care este o persoană publică din sectorul public sau privat;
  • c) chestiuni examinate de un organ legislativ, executiv sau judiciar sau orice alte proceduri oficiale;
  • d) acuzaţii privind săvârşirea unei infracţiuni sau contravenţii;
  • e) activităţi menite să protejeze valorile consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Euopeană, inclusiv protecţia proceselor democratice împotriva ingerinţelor;
  • nejustificate, în special prin combaterea dezinformării.

Procesurile judiciare abuzive împotriva mobilizării publice sunt definite ca proceduri judiciare
care, nefiind iniţiate pentru a invoca sau a exercita în mod real un drept, au ca scop principal împiedicarea, restricţionarea sau sancţionarea mobilizării publice, exploatând adesea un dezechilibru de putere între părţi, şi în cadrul cărora sunt formulate cereri
neîmtemeiate în tot sau în parte.

  • Indicii în acest sens sunt:
  • a) natura disproporţionată, excesivă sau nerezonabilă a cererii sau a unei părţi a acesteia, inclusiv valoarea excesivă a litigiului;
  • b) existenţa unor proceduri multiple iniţiate de reclamant sau de părţi asociate acestuia în legătură cu chestiuni similare;
  • c) acţiuni de intimidare, hărţuire sau ameninţare din partea reclamantului sau a reprezentanţilor reclamantului, înainte sau în timpul procedurilor, precum şi conduita similară a reclamantului în cauze similare sau concomitente;
  • d) utilizarea cu rea-credinţă a unor tactici procedurale precum tergiversarea procedurilor, alegerea frauduloasă sau abuzivă a unei instanţe mai favorabile sau fomularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de renunţare la judecată într-o etapă ulterioară a procedurilor.

Legea prevede garanții procedurale împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive, între care: solicitarea unei cauțiuni pentru acoperirea cheltuielilor de judecată estimate și asigurarea plății de despăgubiri pentru repararea prejudiciului potențial cauzat prin introducerea cererii de chemare în judecată; respingerea rapidă a cererilor vădit nefondate; acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit; aplicarea de sancțiuni.

Legea poate fi consultată aici