O posibila explicatie pentru disparitia oamenilor de Neanderthal: Creierul acestora aloca zone importante vederii si controlului corpului, in detrimentul legaturilor sociale – studiu

In ciuda unei dimensiuni a creierului similara cu cea a oamenilor moderni, cu care erau contemporani, Neanderthalienii aveau o structura cerebrala diferita, o parte importanta fiind alocata vederii, in detrimentul altor functii precum legaturile sociale, arata un studiu publicat miercuri si citat de AFP.

Oamenii de Neanderthal au disparut din Europa in urma cu aproximativ 30.000 de ani, dupa ce au coabitat cel putin 10.000 de ani cu oamenii moderni (Homo sapiens). Iar organizarea creierului lor pare sa nu fie straina de aceasta disparitie.

Chestiunea legata de diferentele congnitive dintre oamenii de Neanderthal si contemporanii lor umani ramane foarte controversata.

Eiluned Pearce si Robin Dunbar (Universitatea Oxford) si Chris Stringer (Muzeul de istoria naturala din Londra) au comparat craniile fosile ale 32 de oameni moderni cu cele ale 13 Neanderthalieni, cu o vechime datata intre 27.000 si 75.000 de ani, in principal din Europa si Orientul Apropiat. Analiza este publicata online in revista Proceedings B a Royal Society.

Cercetatorii au constatat ca Neanderthalienii si oamenii moderni din acea epoca aveau creierele de marimi sensibil egale, in schimb orbitele erau mult mai mari in cazul primilor. Drept concluzie, aveau ochii mult mai mari. Si masa lor corporala era mai mare.

Legaturi sociale limitate

„Acest lucru sugereaza ca in creierele Neanderthalienilor erau zone mai mari dedicate vederii si controlului corpului”, a explicat Eiluned Pearce.

Ochii mai mari ai oamenilor de Neanderthal se explica prin faptul ca au evoluat in Europa, la latitudini unde lumina este mai rara, spre deosebire de Homo Sapiens, care provenea din Africa.

Avand in vedere ca aveau un creier de aceeasi marime cu oamenii moderni, ar putea rezulta ca oamenilor de Neanderthal le ramanea mai putin spatiu pentru alte functii cognitive, in special legaturile sociale.

„Credem ca aceste diferente intre organizarea creierului dintre Neanderthalieni si oamenii moderni presupun diferente cognitive intre cele doua specii”, a continuat Eiluned Pearce.

Potrivit acestui cercetator, marimea grupului social al unui individ este legata de marimea zonelor specifice din creierul acestuia. Or, in cazul in care creierul omului de Neanderthal era dedicat vederii si miscarii, „acest lucru poate semnifica faptul ca avea zone mai mici ale creierului asociate abordarii complexitatii legaturilor sociale”.

Neanderthalienii erau astfel „cognitiv limitati la grupuri mai mici decat oamenii moderni”.

Aceste diferente in structura cerebrala ar fi putut avea consecinte importante in evolutia lor: daca Neanderthalienii aveau legaturi sociale mai slabe, posibilitatile de a recurge la ajutoare in cazul unei, spre exemplu, penurii de resurse locale erau si ele mai reduse.

Grupurile mici sunt de asemenea mai vulnerabile la fluctuatiile demografice si se confrunta mai mult cu riscul extinctiei. Capacitatea lor de a pastra cunostintele culturale sunt de asemenea mai mici iar inovatiile sunt susceptibile de a fi pierdute.

„Rezumand, daca oamenii de Neanderthal erau organizati in grupuri sociale mai mici, acest lucru ar fi putut conduce la extinctia lor in mai multe moduri”, a subliniat Eiluned Pearce.

De asemena, ar fi putut fi „mai expusi decat oamenii moderni in fata provocarilor ecologice ale erei glaciare”, a adaugat Pr Robin Dunbar.