O tendință inversată de pandemie după 20 de ani: salariile muncitorilor cresc mai rapid decât cele ale „gulerelor albe”. Explicația

​​Nu se întâmplă doar în România, dar am verificat dacă această tendință se confirmă și pentru România. Înainte de pandemie, salariile așa-numitelor gulere albe creșteau mai rapid decât ale muncitorilor, dar pandemia a inversat această tendință.

„Gulerele albastre” includ lucrătorii din construcții, transporturi, producție, servicii de alimentație, de petrecere a timpului liber, ospitalitate, servicii de înfrumusețare, servicii de îngrijire a sănătății ș.a.

”Gulerele albe” cuprind joburile din birouri, administrative sau manageriale. Câteva exemple: IT&C, contabilitate, marketing și consultanță. Termenul „guler alb” se referă la cămășile albe pe care mulți dintre acești profesioniști le poartă la birou.

Ne-am uitat pe datele pe care Statistica ni le-a pus la dispoziție și da, înainte de pandemie salariile „gulerelor albastre” creșteau cu 43%, iar cele ale „gulerelor albe” cu 55%.

Dar, în perioada 2019-2023 creșterile salariale din România au fost de 63% pentru muncitori și de puțin peste 50% pentru „gulerele albe”

Pentru generațiile tinere, un loc de muncă într-o corporație părea jobul de vis. Nu mai e. Pandemia a resetat această stare de lucruri. Joburile în bănci, pentru care se ofereau munți de bani până la criza din 2009-2012, sunt acum plătite foarte modest, iar oamenii pleacă pe capete. În plus, noile tehnologii înlocuiesc multe din joburile care erau făcute de oameni până acum 10 ani.

Până și CEO-ul Meta, Mark Zuckerberg, le-a spus angajaților că multe locuri de muncă vor fi înlocuite de noile tehnologii, care vor permite companiei să fie mai eficientă. La fel, CEO-ul IBM Arvind Krishna, a declarat că firma ar putea întrerupe angajările pentru a vedea ce fel de activitate de back-office poate fi realizată cu AI.

Pozițiile de guler alb necesită de obicei studii superioare. Acești profesioniști pot avea nevoie de minimum o diplomă de liceu sau o diplomă de licență și au adesea un potențial de câștig mai mare cu studii suplimentare.

Posturile de guler albastru oferă formare la locul de muncă prin ucenicie sau școli profesionale. Unele posturi de gulere albastre, mai bine plătite, mai specializate, necesită, de asemenea, anumite certificări sau abilități tehnice.

Explicația

După pandemia de Corona și pe măsură ce economia se re-deschidea, locurile de muncă vacante în construcții sau în alte domenii ocupate de gulerele albastre au explodat. De asemenea, retaileri ca MegaImage, Kaufland sau Lidl au fost nevoiți să crească salariile pentru a deveni atractivi pentru noii angajați de care aveau foarte mare nevoie.

La fel stau lucrurile și cu muncitorii specializați: instalatori, electricieni, faianțari, dulgheri, pe care greu îi găsești și care cer uneori prețuri astronomice. Din păcate, nici sistemul de educație nu este croit pentru a asigura o ofertă de muncă serioasă pe aceste segmente, iar factorul demografic presează tot mai mult. Pensionarea apropiată (în câțiva ani) a generației „decrețeilor” va crea un decalaj între cererea de muncă și oferta de muncă disponibilă.

Dacă firmele ar percepe lipsa ofertei de muncă din piață ca fiind temporară, ar fi ținut salariile jos, oferind un bonus la angajare. Dar faptul că salariile au crescut consistent arată că proprietarii firmelor sunt conștienți că penuria de forță de muncă va mai dura o perioadă.

În vara acestui an, cele mai mari rate ale locurilor de muncă neocupate s-au înregistrat în bănci, producția de energie, salubritate și gestionarea deșeurilor, potrivit Statisticii.

Iar peste un sfert din numărul total al locurilor de muncă vacante s-a concentrat în industrie.

Rata locurilor de muncă vacante reprezintă raportul dintre numărul locurilor de muncă vacante şi numărul total al

locurilor de muncă (ocupate şi vacante, exclusiv cele blocate sau destinate numai promovării în interiorul firmei, exprimat procentual).

Deficiențele de competențe și lipsa locurilor de muncă situate în locurile în care trăiesc oamenii contribuie la dificultățile de angajare.

Creșterea ocupării în sectorul public este de 3 ori mai mare decât creșterea pentru întreaga economie

Sectoarele de activitate non-concurențiale (administrație publică și apărare, educație, sănătate și asistență socială) reprezintă la nivelul anului 2020, un total de 1.238.000 persoane ocupate sau în cifre relative la populația ocupată totală 14,1%, explica pentru HotNews Cătălin Ghinăraru, expert pe piața muncii.

Domeniul administrației publice, apărarii naționale și ordinii publice, incluzând aici și justiția, reprezintă împreună în 2020 un total de 453 de mii de persoane și ar urma să ajungă la orizontul anului 2030 la 495 de mii de persoane, esențialmente prin creșterea personalului din administrație. Creșterea din 2030 față de 2020 ar fi de 9,2%.

Această creștere, care este sub nivelul celei globale a sectorului non-concurențial, este esențialmente o oglindă a evoluțiilor demografice nefavorabile. De fapt, aceasta ar putea fi și ultima creștere numerică a sectorului, acesta urmând după părerea noastră a intra ulterior anului 2035 și mai ales ulterior anului 2040 într-un declin care se va accentua pe măsură ce populația de vârste școlare a României va intra ea însăși intr-un declin accentuat, spune Ghinăraru.

Sectorul de distribuție și transport ar urma să fie în 2030 de departe cel mai important generator de cerere de muncă din economia României! O astfel de evoluție pentru România este îngrijorătoare, spune Ghinăraru, aceste două sectoare de joasă productivitate, practic negeneratoare de valoare adăugată, al căror output în termeni fizici este imposibil de definit, vor reprezenta împreună în cifre absolute 2.365.000 de salariați sau 24,9% din totalul populației ocupate, mai arată studiul.

Sectorul primar, care cuprinde: agricultura și pescuitul, sectorul extractiv, inclusiv carierele, precum și producția de electricitate, gaz, apa și alte utilități publice își va continua declinul în decada ce începe în anul următor. Per ansamblu, ramurile majore incluse în acest sector (agricultură, minerit, extracție a petrolului și gazelor, producție de energie electrică și termică) vor înregistra un declin al ocupării forței de muncă în cifre absolute de la 2,21 milioane la 1,7 milioane de persoane ocupate în anul 2030.