Obrazul lui Vulc
L-ati rapus! Asa-zisi suporteri, crescuti la umbra performantelor
produse de CSU, dar si jurnalisti cu condei „imprumutat” din ziare
centrale, ati dat lovitura. Ce-i drept, ajutati si de unele rezultate
mai slabe ale echipei. Scirbit de atitudinea constant potrivnica
din tribuna a 2-a, dar si de titlurile dintr-un Ziar care se intituleaza
de Sibiu, Vulc n-a mai rezistat. Sigur, presiunea cea mai mare a
venit din partea managerului, la rindul sau pus la zid de sponsori.
Insa tensiunea a atins paroxismul tocmai datorita celor care au
vrut capul antrenorului chiar si intr-un meci in care CSU conducea
cu 20 de puncte diferenta. In fond, asa se naste un scandal, asa
se dezbina parteneri si se slabeste puterea unei echipe…
Cind acel ziar local, in care jucatorii sint facuti batausi, titreaza pe
prima pagina „Un fleac, m-au ciuruit”, e inca o dovada ca respectul
fata de Vulc e nul. Uluitor, mai ales ca este vorba despre singurul
antrenor sibian care mai conteaza, alaturi de Viorel Hizo, in
sporturile de echipa din tara. Iar acel fleac s-ar traduce in 36 de
ani de munca la echipa, in promovari si titluri de campioana.
E vorba despre un om care a incercat mereu sa indese in inima,
alaturi de familie si prieteni, un intreg club. In ciuda problemelor
cardiace.
Bineinteles, in ziua de azi nimeni nu mai traieste din amintiri.
Dar nu trebuie uitat ca baschetul e un sport ca oricare altul, in
care cineva cistiga, iar celalalt pierde. Indiferent de bani. Asa
e peste tot, chiar si-n fotbal, unde se invirt sume ametitoare.
Au simtit-o pe pielea lor managerii si sponsorii de la Real
Madrid, de la Manchester, ori Chelsea. Si-apoi, nimeni nu
poate spune ca Beckham joaca mai bine pentru ca i s-a
dublat salariul.
Dincolo de ratarea finalei in ultimii ani, Vulc lasa in urma o
sala aproape plina la fiecare meci. Chiar si-n timpul sezo-
nului regulat. Despre asa ceva nu se putea vorbi nici macar
in anii in care echipa sibiana lua titlul. Pe atunci, tribunele
se umpleau doar cind incepea play-off-ul. Este, daca vreti,
unul dintre meritele antrenorului, care a adus la echipa
jucatori „mulati” pentru spectacol. Ne-am bucurat in sala
pentru un „slam-dunk”, ori o pasa „ucigatoare”, pe la spate,
chiar daca ne-a batut Ploiestiul, Clujul ori Dinamo. Echipe
care provin din orase, nu-i asa, cu mult mai mult potential
decit Sibiul. Unii n-au inteles insa de ce nu luam titlul si
au reactionat ca atare.
Simbata, la meciul cu CSU Pitesti, avem o ultima ocazie
sa-i aratam lui Mircea Vulc de ce e, inca, mare nevoie de
el. Am putea chiar sa-l facem sa se razgindeasca. Nu de
alta, dar sportul sibian a trecut de atitea ori prin astfel de
momente si de fiecare data a pierdut. Si nu pun la soco-
teala decit echipa de rugbi, in mare suferinta dupa
disparitia celor care au fost Bebe Boboc si Mircea Beianu,
ori echipa FC Inter. In ultimul sezon de Divizia A la fotbal,
la Inter era cerut insistent capul lui Emilian Patru,
principalul finantator al clubului. Dupa atacuri repetate,
acesta a cedat. Chiar daca avea promisiuni ca vor veni
alti investitori in locul sau. Din pacate, au fost doar
vorbe-n vint, purtate de oameni „de bine”, la fel ca si
acum. FC Inter s-a stins incet-incet, iar de mai bine
de un deceniu nu mai avem despre cine vorbi in
fotbalul mare.
Trebuie sa spun ca nu mi-am propus sa ii iau apararea
lui Mircea Vulc, pentru ca este un om valoros, care se
poate apara singur. Chiar si numai cu cartea sa de vizita.
Am tacut insa mult prea mult, la fel ca marea majoritate
a suporterilor care vin, meci de meci, in Sala Transilvania.
M-am multumit sa asist de pe margine la loviturile
incasate de un antrenor pus mereu sub presiune.
Rezultatul se reflecta in situatia din clasament, iar de
citeva zile, mai grav, in tensiuni create artificial in sinul
clubului.
Mi-e teama ca un Vulc retras in umbra ar putea insemna
inceputul prabusirii clubului. Nu neaparat intr-un an sau
doi. Din inertie, CSU va mai culege ceva victorii in prima
liga. Ca-n fotbalul sibian, am putea sa ne trezim insa
prea tirziu. Asa cum ne-am trezit dupa plecarea lui Hagi
de la Nationala, burdusit cu acuze de genul „e prea
batrin”, „incetineste jocul”. De atunci, insa, nu mai
mergem pe la turnee finale. La fel, asa ne-am trezit si
dupa plecarea cuplului Belu – Bitang de la cirma
nationalei feminine de gimnastica. O plecare dorita
insistent de oamenii „de bine”, care pareau sa se fi
saturat de fetele lor si de medalii la europene, mondiale
si olimpiade.
Vulc a aratat in aceasta saptamina ca nu e legat de
scaun la CSU. Pus la zid, a decis sa faca un pas
inapoi. Tuturor celor care cred in CSU Atlassib, le-a
intors obrazul palmuit de citiva suporteri si citiva
jurnalisti. Simbata, avem doua posibilitati. Sa-l
palmuim si noi sau sa-l sarutam.
INTERVIURILE HotNews.ro