Omagiu primarului iubit!

Primarul Petru Filip si acolitii sai din Primarie si Consiliul Local isi fac imagine pe banii oradenilor

Publicatia care ar trebui sa aduca la cunostinta platitorilor de taxe din Oradea doar hotararile de consiliu si anunturile de interese public este „inundata” de articole elogioase la adresa edilului-sef

„Ziarul Primariei” este o mostra clara de cult al personalitatii, o publicatie in care alesii oradenilor pozeaza in sfinti

Marfa si… banii

Edilul-sef al Oradiei si-a tras ziar. Fiindca multe dintre publicatiile locale isi permit sa aiba si altfel de pareri decat ale domniei sale, adica nu sunt „obiective” si nu observa „eforturile” de europenizare a municipiului, Petru Filip a hotarat sa cheltuie banii publici pentru a-si face imagine.

Si asa a si fost, caci cine se poate opune dorintei „celui mai iubit dintre oradeni”? Sprijinit de catre consilierii locali ai PD si UDMR, ceilalti cam stramband din nas si dand din colt in colt, dar votand totusi pro, ia nastere hotararea Consiliului Local in care se stipuleaza aparitia unui soi de „Monitor oficial”, tutelat de Consiliul local.

Argumentul forte adus in fata celor meniti a vota aparitia acestei minunatii de ziar a fost cel de natura financiara.

Pe scurt, aceasta publicatie are rolul de a scadea cheltuielile municipalitatii, care a fost obligata sa pompeze sume mari in unele cotidiene locale pentru a putea publica hotararile si anunturile publcie.

Mai recent, Sorin Borza, seful Serviciului Comunicare, Imagine, Mass-Media, ne-a servit si un alt argument: „toate primariile din marile orase ale Romaniei au o astfel de publicatie”. Halal argument, dar daca alte primarii ar fi avut, ma rog fortand nota, striptease-bar in incinta lor ar fi trebuit sa ne facem si noi unul?

Abonati obligati

Oradenii s-au trezit pe 21 martie anul curent cu „Ziarul Primariei” in cutiile postale.

Acolo unde, de obicei, isi aveau loc doar facturile si fluturasii publicitari, a aparut un ziar la care nu s-au abonat, dar pe care, din nefericire, il platesc! Costurile iesirii pe piata a acestui ziar, care are un tiraj de 65.000 de exemplare, 50.000 in limba romana, 15.000 in limba maghiara, sunt, spun cei din primarie, „extrem de mici”.

Costul final al unui ziar se situeaza intre 1600 si 2000 lei vechi. La o medie de 1800 lei pe exemplar, acesta ne costa pe saptamana, caci noi il platim, retineti, 117 milioane lei vechi, iar pe luna 468 de milioane.

Si asta doar tehnoredactare si tipar, la care se adauga salariul celor din serviciul amintit si plata distributiei, momemtan necunoscute.

Toti acesti bani pentru a se cultiva imaginea unei institutii si a conducatorilor ei mult prea iubiti, deoarece ideea monitorului s-a pierdut, se pare, pe drum.

Ceea ce ne-a picat sub nas a fost o mostra de cult al personalitatii, o publicatie in care cei mai buni si mai frumosi angati ai Primariei isi fac, cu tupeu, reclama, pozand in semisfinti, uitand ca platitorul de taxe si impozite nu mai pridideste sa plateasca la facturi astronomice, sa ocoleasca gropi si sa umble cu scara si cizmele de cauciuc prin oras.

Studiu de cazuri

Un inventar scurt, dar elocvent, al ziarului luat in discutie ne arata ca acesta este cert unul de propaganda politica si electorala.

Ce vede oradeanul in el? In primul numar, poza edilului sef de nu mai putin de patru ori in patru formate diferite, pozele viceprimarilor Mihai Groza si Biro Rozalia, fiecare de doua ori, si, cica, „realizarile” aflate in stare de proiect ale municipalitatii: tramvaie second la preturi „mici” si „piramide turistice”.

Ca nu este „Monitor de Oradea” este clar, este un ziar in toata regula, un tabloid care serveste interesele unui grup din Primarie, iar partea de publicare a hotararilor este doar un apendice aruncat marginal. Are chiar si editorial, semnat Sorin Borza, care porneste un atac furibund impotriva a tot ceea ce inseamna presa libera.

Numarul doi al ziarul este o recidiva: tot patru poze cu Petru Filip, din nou marete realizari in stadiu de proiect. Si iarasi marginal, hotarari de Consiliu.

Numarul trei pare sa intre in limitele unei anumite decente, e drept la limita inferioara a acesteia, dar, luat in deradere de cei din presa locala, colegiul redactional a scos imaginea edilului-sef din paginile ziarului. Oare cat se vor putea abtine?

Sictir

„Primarul nu mi-a spus niciodata ce sa scriu”, declara cu emfaza Sorin Borza. Nici macar nu am incercat sa insinuam acest lucru, pentru ca este atat de evident ca se scrie la comanda incat nici nu merita efortul de a pune intrebarea. Doar scrieti voi despre voi si despre liderul vostru.

E de inteles ca nu veti putea scrie de gropi Nu? Despre exageratul pret la apa si gigacalorie nici atat.

Evident ca acest ziar, tiparit pe banii nostri, este unul de spalare a imaginii PD in fata oradenilor. A fost atat de batator la ochii acest razboi intre cei ce vor sa domine urbea, incat sa fi fost orb si tot l-ai fi intrezarit.

PD-ul local nu avea nici un oficios teritorial, pe cand PNL Oradea si Bihor au in spate mai toata presa. Ca acestia, bazati material cat se poate de bine, nu il au la inima pe primar, intre cele doua tabere existand o concurenta acerba de dominatie zonala, este un fapt cunoscut.

Insa, spre deosebire de Petru Filip, acestia isi folosesc proprii bani pentru a-si crea imaginea si nu banii rezultati din bugetul local.

Pareri anonime

Cetatenii interpelati pe strada despre acest ziar si despre faptul ca este tiparit din bani publici au avut reactii si pareri minunate! De pilda, I.

Moldovan, platitor de taxe, spune ca „nu am crezut ca am sa devin vreodata actionar la un ziar, dar iata, datorita ideii stralucite a CL si a primarului, voi primi dividende…”. Judecati singuri, chiar isi bat joc de noi. S.

Edith, platitoare de taxe cu jumatate de norma, pensionara, spune ca „este frumos ziarul, scrie acolo tot felul de lucruri interesante, dar nu scrie nimic despre preturile prea mari la intretinere, ci despre tot felul de avioane si lucruri de neinteles.

Este din banii Primariei? Nu stiam, am crezut ca de la primar! E pacat de banii astia mai bine ar repara tevile si gropile si ar termina blocurile incepute de Ceausescu, ca pentru sters geamuri avem carpe”. D.

David, viitor platitor de taxe, student, declara ca „isi bat joc de noi pe banii nostrii nu este o surpriza pentru mine. E chiar hilar cum se pot gadali intre coarne. Ca este un manifest si instrument de propaganda al PD si Petru Filip este vizibil de la o posta.

Pozeaza acolo Filip de parca ar de la un partid al carui presedinte este fost manechin. Complexe nenea?”

Oradenii s-au trezit pe 21 martie anul curent cu „Ziarul Primariei” in cutiile postale. Acolo unde, de obicei, isi aveau loc doar facturile si fluturasii publicitari, a aparut un ziar la care nu s-au abonat, dar pe care, din nefericire, il platesc!

Ceea ce ne-a picat sub nas a fost o mostra de cult al personalitatii, o publicatie in care cei mai buni si mai frumosi angati ai Primariei isi fac, cu tupeu, reclama, pozand in semisfinti, uitand ca platitorul de taxe si impozite nu mai pridideste sa plateasca la facturi astronomice, sa ocoleasca gropi si sa umble cu scara si cizmele de cauciuc prin oras.