Operație sau radioterapie în cancerul de prostată? Cum se face alegerea și ce strategii reduc efectele adverse

Diagnosticul de cancer de prostată, cu care se confruntă anual aproximativ 8.000 de bărbați din România, nu necesită automat operație, în toate situațiile. Radioterapia poate fi, în multe cazuri, o alternativă la chirurgie, cu rezultate echivalente în controlul bolii, dar cu un profil diferit de efecte adverse. Alegerea tratamentului depinde de stadiul și agresivitatea tumorii, de vârsta și starea generală a pacientului, dar și de preferințele acestuia. Dr. Victor Bacalu, medic specialist radioterapeut la MedLife Polisano Sibiu, explică în ce situații poate fi aleasă radioterapia de la început și ce strategii moderne permit reducerea efectelor adverse.

Unele forme de cancer de prostată cu risc scăzut nu necesită tratament imediat. Pentru acești pacienți poate fi indicată supravegherea activă, cu monitorizarea PSA și a evoluției tumorii, iar începerea tratamentului este amânată până când apar semne că boala devine mai agresivă, explică dr. Victor Bacalu.

În cazul în care stadiul afecțiunii nu permite supravegherea activă, principalele opțiuni sunt chirurgia și radioterapia, uneori asociată cu hormonoterapie. „Radioterapia și chirurgia au rezultate echivalente din punctul de vedere al controlului bolii, dar au profiluri diferite de toxicitate. Alegerea se face și în funcție de preferința pacientului, după ce i se explică ce presupune fiecare variantă și ce efecte adverse poate avea”, spune dr. Victor Bacalu.

Ghidurile europene actuale orientează medicii în aceeași direcție: pentru cancerul de prostată localizat, tratamentul trebuie ales individualizat, ținând cont atât de riscul oncologic, cât și de consecințele pe termen lung asupra funcției urinare, digestive și sexuale.

Când se alege radioterapia de la început

Opțiunea pentru chirurgie sau radioterapie în cancerul de prostată este individualizată, subliniază dr. Victor Bacalu. Intervenția chirurgicală are un avantaj important, și anume că, după îndepărtarea prostatei, întregul țesut poate fi examinat anatomopatologic. Acest lucru le permite medicilor să observe cu mai mare precizie cât de extinsă a fost tumora și dacă există factori care modifică riscul de recidivă. În cazul radioterapiei, stadializarea se bazează pe biopsie și pe investigațiile imagistice complete efectuate înaintea tratamentului.

Pe de altă parte, există pacienți la care medicii estimează încă de la început că operația ar putea să nu fie suficientă și că va fi necesară ulterior și radioterapia. „Dacă există un risc mare ca după chirurgie să nu fie îndepărtat complet cancerul și pacientul să aibă oricum nevoie de radioterapie, ajungem să facem două tratamente succesiv, iar efectele adverse se pot cumula. În astfel de situații, se poate prefera radioterapia încă de la început”, explică medicul.

Vârsta, bolile asociate, riscul cardiovascular, extensia cancerului și grupa de risc cântăresc toate în decizia terapeutică. Nu există însă un procent universal de pacienți pentru care una dintre metode este considerată ca fiind „mai bună”, explică dr. Bacalu. Medicul recomandă ca pacientul să discute atât cu urologul, cât și cu radioterapeutul înainte de a lua decizia: „Fiecare medic îi explică ce presupune procedura și care sunt efectele adverse, iar pacientul poate lua la final o decizie informată”.

Când se adaugă hormonoterapia

Radioterapia nu este administrată întotdeauna singură. În formele cu risc mai ridicat poate fi asociată cu terapia de deprivare androgenică, numită frecvent hormonoterapie, care reduce nivelul sau blochează acțiunea hormonilor androgeni ce pot stimula dezvoltarea celulelor tumorale prostatice. „De la riscul intermediar nefavorabil în sus, în funcție de particularitățile cazului, poate apărea indicația de hormonoterapie asociată radioterapiei”, explică dr. Bacalu. Durata tratamentului hormonal diferă în funcție de grupa de risc și de extensia bolii.

Efectele adverse sunt diferite de cele provocate direct de iradiere și pot include bufeuri, scăderea libidoului, oboseală, pierderea masei musculare, creștere în greutate și reducerea densității osoase, ca urmare a scăderii nivelului de testosteron.

Cât de extinsă este zona tratată prin radioterapie 

„În radioterapia externă, volumul tratat este stabilit individual“, potrivit medicului radioterapeut. În funcție de caz, poate cuprinde numai prostata sau și veziculele seminale și anumite grupe ganglionare pelvine, completează el. Cu cât boala are un risc mai mare de extindere microscopică dincolo de prostată, cu atât medicii pot avea motive să trateze un volum mai mare. 

La polul opus se află tehnicile stereotactice, prin care o doză mare de radiație este concentrată cu mare precizie într-un volum restrâns și într-un număr redus de ședințe. Ele sunt potrivite doar anumitor pacienți și necesită o selecție atentă.

Detaliile care pot schimba rezultatele tratamentului 

Investigațiile imagistice moderne au un rol esențial pentru planificarea tratamentului. Pe lângă RMN, în anumite situații poate fi indicat PET/CT cu PSMA, o investigație de medicină nucleară care poate identifica focare de cancer de prostată dificil de observat prin metode imagistice convenționale.

Pentru administrarea unei doze cât mai țintite de radioterapie, precizia aparatului nu este singura care contează. Pentru cancerele din zona pelvisului, pregătirea pacientului înainte de fiecare ședință poate influența cât de mult sunt iradiate organele sănătoase. 

În cancerul de prostată, unul dintre organele aflate imediat în apropierea zonei tratate este rectul. „Rectul trebuie să fie cât mai gol. Dacă este gol, are un volum mai mic și intră mai puțin în câmpul de iradiere. Automat, doza pe care o primește este mai mică și scade riscul efectelor adverse”, explică dr. Bacalu.

De aceea, pacienții primesc instrucțiuni legate de tranzitul intestinal, alimentație și controlul gazelor și trebuie să le respecte cât mai constant pe durata tratamentului. Poziția organelor interne nu este identică de la o zi la alta. Un rect foarte destins, de exemplu, poate modifica raporturile anatomice față de cele existente în momentul în care a fost realizat planul de tratament.

Metoda care poate reduce efectele adverse 

O metodă folosită pentru protejarea suplimentară a rectului în cadrul MedLife Polisano, în colaborare de dr. Victor Bacalu și dr. Valentin Pîrvuț, este implantarea unui spacer rectal. Este un material introdus între prostată și rect înaintea radioterapiei, cu scopul de a crea temporar câțiva milimetri de distanță suplimentară între cele două structuri. Principiul este simplu: cu cât peretele rectal este mai departe de zona în care trebuie administrată doza mare de radiații, cu atât cantitatea de radiație pe care o primește poate fi mai mică. „Acesta este principiul spacerului: să ducem rectul cât mai departe de zona cu doză înaltă de radiații”, explică radioterapeutul.

Spacerul nu înlocuiește însă pregătirea corectă a pacientului. Cele două măsuri se completează, iar anatomia și particularitățile fiecărui caz sunt importante pentru rezultatul final.

Ce efecte adverse poate avea radioterapia asupra rectului

În timpul tratamentului pot apărea inflamația rectului, disconfort la defecație, nevoia urgentă de a merge la toaletă sau, uneori, sângerări rectale. „Efectele acestea pot apărea de la jumătatea tratamentului, dar le gestionăm pe parcurs. Important este ca pacientul să ni le comunice”, spune dr. Bacalu. Există și efecte care pot apărea la luni sau chiar ani după radioterapie. Dacă o porțiune mai mare a peretelui rectal primește o doză ridicată de radiații, se poate produce în timp fibroză. Țesutul devine mai puțin elastic, iar pacientul poate avea senzația că nu a eliminat complet scaunul, simptom cunoscut drept tenesme.

Tocmai de aceea, spune medicul, planificarea atentă, pregătirea zilnică și metodele prin care rectul este îndepărtat de zona cu doză înaltă, cum este spacerul rectal, au un rol important în limitarea toxicității.

Problemele urinare care pot apărea în timpul tratamentului

Vezica urinară este situată în proximitatea prostatei și, spre deosebire de rect, nu poate fi îndepărtată de aceasta cu ajutorul unui spacer. În timpul radioterapiei pot apărea urinări mai frecvente, urgență urinară, usturime sau durere la urinare și un jet urinar mai slab. Apariția acestor simptome nu înseamnă, însă, că tratamentul trebuie întrerupt. „Sunt efecte pe care, în general, le putem controla pe parcursul tratamentului. Nu apar la fiecare pacient, însă există riscul să apară”, precizează dr. Bacalu. Oboseala este un alt simptom posibil, mai ales către finalul curei.

Disfuncția erectilă poate apărea și după radioterapie, dar evoluția diferă față de chirurgie

Funcția sexuală este unul dintre aspectele pe care pacientul ar trebui să le discute înainte de alegerea tratamentului. Atât chirurgia, cât și radioterapia pot afecta funcția erectilă, însă evoluția tinde să fie diferită. „După radioterapie, disfuncția erectilă poate apărea gradual, în decursul lunilor sau chiar al anilor. După chirurgie, modificarea poate fi mult mai rapidă, imediat după intervenție”, explică dr. Bacalu.

Datele sintetizate în ghidurile europene arată, de altfel, că tratamentele diferă mai ales prin profilul efectelor adverse: după chirurgie, incontinența urinară și afectarea funcției sexuale tind să fie mai pronunțate, în timp ce după radioterapie sunt mai frecvente simptomele intestinale și anumite simptome urinare iritative. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu există o alegere preferată pentru toți pacienții.

Testarea genetică poate schimba tratamentul, dar nu schema de radioterapie

În cazul unor pacienți cu cancer de prostată, testarea genetică poate aduce informații importante pentru alegerea tratamentului. Deocamdată însă, prezența unei componente genetice a bolii nu determină modificarea schemei de radioterapie. „În momentul de față, componenta genetică nu influențează modificarea schemelor de radioterapie, în schimb poate modifica tratamentul sistemic”, explică dr. Victor Bacalu.

Cu alte cuvinte, rezultatele testării genetice pot conta în personalizarea tratamentului oncologic medicamentos, însă nu schimbă, în prezent, modul în care este administrată radioterapia.

Evaluarea cazurilor: în centre în care specialiștii pot analiza împreună

Pentru un pacient care primește diagnosticul de cancer de prostată poate fi dificil să înțeleagă de ce un medic recomandă operația, altul radioterapia, iar uneori există și posibilitatea supravegherii active. Dr. Bacalu consideră că varianta ideală este evaluarea într-un centru în care specialiștii pot analiza cazul împreună.

„Cel mai bine este ca pacientul să fie gestionat într-un centru în care poate fi văzut de urolog, oncolog, radioterapeut și radiolog, iar medicii comunică între ei. Cazul poate fi discutat și în tumor board. Este mult mai eficient atunci când toți specialiștii au văzut pacientul și cunosc cazul, nu doar medicul care îl prezintă”, subliniază radioterapeutul.

***

Citește și alte articole informative, pe subiecte medicale, în secțiunea Facem România bine.

Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.

La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.

Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.

Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe https://www.medlife.ro/.

Articol susținut de MedLife