“Ouale lui Tarzan”. Maimutele si oamenii din Abhazia dau cel mai bun film romanesc 2017

Alexandru Solomon e preocupat de nemurire. Si cauta in carti. Si cartile ii vorbesc pana la una. Una ii spune: aici se studiaza nemurirea. Si, timp de 6 ani, Alexandru Solomon umbla in Abhazia, un teritoriu dincolo de imaginatia oricui. Acolo e Institutul care studieaza problema asta, pe maimute. Si Solomon filmeaza in acest teritoriu “otravit” de nationalism, incremenit in maimutism, razboi si trecut. Sa nu uitam. Acest film este aventura constiintei. De ce? Regizorul putea oricand sa accentueze unul sau altul dintre detalii si totul sa fie o caricatura, o tragedie.Haute Culture ti-a prezentat in exclusivitate experienta lui Solomon.Acum poti merge-ncinematografele din toata tarasa vezi filmul „ouale lui Tarzan” si-apoi vino sa-l discutam!

Ce avem in fapt? Oameni de stiinta studieaza maimute. Studieaza aiurea pentru ca de zeci de ani de zile maimutele in custi dau aceleasi rezultate: nemurirea nu exista, din cand in cand cate un maimutoi traieste mai mult decat media.

Ori, Alexandru Solomon tine franele acestei nebunii.E greu sa nu te contaminezi. Da, tocmai el, ochiul din afara, nu e drastic. Lasa maimutele si oamenii sa-si duca viata in pace, in inocenta.

Ce-i cu adevarat? O lume pe „pragul cel de jos” al utopiei, capatul din urma al ideologiilor. Sovietice, comuniste, utopiei stiintifice, nationaliste. Abhazia este depozitul tuturor sfarsiturilor de gandire. E mizeria aia de dupa un razboi ingrozitor care n-a lasat decat cioturi de supravietuire.

Culmea, din cioturile alea oamenii, nu se lasa, intra in viciu de procedura, revin obsedati la locul crimei si spun: ce minunat! Maimutele traiesc, de ce sa nu traiasca. Chipurile de maimute sunt nici vesele, nici triste. Chiraie cate una, cand i se ia sange, sau se bate. Si aici iar Solomon e tare, el cauta pacea maimuteasca din cusca. Pentru ca numai aceasta pace arata omului ce e: neom.

Care-i sensul? Centrul acesta din Abhazia in 2017 este blocat in anii maretiei sovietice, prin anii 1950-1960, cand un anume Ivanov a zis: ii batem pe americani, noi vom descoperi nemurirea! Si n-a descoperit nimic omul si nici succesorii lui Ivanov n-au facut mare lucru.

Ivanovii au transformat Raiul asta intr-o fabrica de luat sange din maimuta, intr-un “joc de oglinzi” in care se priveste omul (vizitatori, ingrijitori, oameni de stiinta) in ipostaza lui primara.

Este cel mai tare film romanesc al lui 2017 pentru ca lucreaza cu toate obsesiile noastre de astazi: cum il privim pe Celalalt de la capatul lumii, cum ne vedem stramosii, cum punem in ecuatie utopia Celuilalt fara sa-l distrugem, cum se lucreaza cu realitatea si fake-ul.

Statuia marelui Murray care troneaza in film si-n centrul asta de cercetare, singura statuie de maimutoi din lume, legitimat prin nenumarati ani de viata, nenumarate maimutzele, nunumarati maimutzoi-pui, priveste mareata ticalosia omului si brambura semenelor, pustietatea si ruina Abhaziei, pacea-razboiul, omul-animalitatea, viata-moarte, extremismele, raul-binele.

Asa incepe si se sfarseste experienta reala de om, creator a lui Solomon. “Ouale” este, dupa mine, al doilea film cel mai tare din cariera lui Solomon.

Da, „Kapitalism-reteta noastra secreta”

este un succes de public, a prins ticalosii in exercitiul functiunii, ceea ce niciun regizor roman n-a facut-o.

dar “Marele Jaf Comunist”, cred eu, este varful lui Solomon.

Pentru ca tot asa ca-n “Ouale lui Tarzan” iti arata una, si-n fapt vorbeste de lucruri cu mult mai nasoale. Nu stiu, daca intelegeti, omul asta Solomon lucreaza cu Realitatea, cu oameni „in carne si oase”, pe care ii surprinde, nu-i pune „sa joace” special. „Omul asta cu o mie de ochi” patrunde intr-o zona dureroasa, plina de cicatrici care nu se vindeca nicicand. Zona zero: ratacirea omeneasca.

Da, si de aceea e de pretuit ca inc-o data Solomon s-a intors intreg din aceasta ultima ratacire. Basna abhaziana..