Paraziții VS Poliția la Tribunal pentru “Antimiliție”: “Daca n-ai imaginație, fă-te polițist / N-ai făcut nimic în viață, fă-te polițist / Dacă n-ai nici-un vis, fă-te polițist”. Poliția a căzut "în capcana" Paraziților

Pentru rimele astea și altele, Trupa Paraziţii cică va fi dată în judecată. “Sunt versuri calomnioase la adresa poliţiştilor”. Reclamantul va fi Sindicatul Naţional Al Agenţilor de Poliţie. “Nu se poate aşa ceva într-o ţară democrată“, a declarat Iulian Surugiu, președintele SNAP. CLICK pe știrea în întregime. Ce-i de spus lui Iulian Surugiu? Tocmai că-ntr-o țară democrată se poate orice. Inclusiv ca Paraziții să facă vers, adică artă. Arta nu se judecă la tribunal. Se prizează, se judecă de public sau se înjură: în paști pe mamele lor, ia mai dă-i-dracului, niște golani! În toate cazurile, cel mai mișto este să știi că artei îi răspunzi cu artă. Dar dacă nu poți să cânți, să le faci și tu Paraziților un cântec pe măsură, măcar taci și “părăsești zona”.

Ai ascultat? Hai să vezi portretul-robot al polițistului făcut de Paraziții:

N-are imaginatie

N-a făcut nimic in viață

Îi lingău convins

N-are nici-un vis

Nu i se mai scoală

N-are prieteni

Mă-sa-i cur*a si tacsu comunist

A lovit in societate ca boala-n port

E sclav ca patrulă

Tot ce are în frigider miroase a pu*a

Vrea sa fie om cand iese din tura

Dar si copii lui o să-l scuipe-n gura.

Mai ascultă o dată marfa de la Paraziții:

Recitește.

Acum hai cu opinia:

1. Să dai în judecată Paraziții e chiar lipsă de judecată. De ce?

De unde vin versurile?

Din underground, doar n-ai vrea laude de la paraziți. În underground sunt alte legi (golanii chiar fac artă, arta e un fel de imunitate politică). Să dai în judecată înseamnă că n-o ai cu arta, cu înțelegerea socială. Cine? Tu, chiar polițistul care ar trebui să priceapă cum merge societatea.

2. În undeground merg Legile protestului social. CÂNTECUL Paraziților este un Protest. Care e protestul? Polițistul nu e cum trebuie, nu este “zeul” apărării societății. Nu este un reper social. Polițistul însuși este o problemă. O recunosc, de altfel, chiar polițiștii.

Surugiu uită cazul Lepa și uciderea, recent, a unui polițist. Uită uciderea colegului polițist Cristi și postarea colegului-polițist Bogdan Bănică, cu această ocazie:

„Te-ai sinucis, Cristi, fără să-ți dai seama, acceptând condițiile mizere de muncă, nepăsarea și ironia meschină din acest sistem… dacă nu ne trezim ne sinucidem toți, fără să realizăm…rând pe rând… Dumnezeu să te odihnească în pace, camarade…”.

Bogdan Bănică bagă aceleași rime ca Paraziții, nu?

Bănică spune: Polițistul e laș, acceptă condiții mizere.

Paraziții spun cu vorbele artei: Îi lingău convins N-are nici-un vis A lovit in societate ca boala-n port Ca patrulă e sclav

3. Polițistul n-are imaginație, nu “i se scoală” conștiința ÎNSEAMNĂ să fii sclavul prejudecăților.

Revin la postarea polițistului Bănică: “dacă nu ne trezim ne sinucidem toți, fără să realizăm…rând pe rând…”

Ce face Bănică? Spune: treziți-vă! Spuneți adevărul, ieșiți din confort. Răul e îngrozitor, ne apasă!

Paraziții spun același lucru ca Bănică, dar lovesc crud la familie:

“Mă-sa-i cur*a si tacsu comunist Vrea sa fie om cand iese din tura Dar si copii lui o să-l scuipe-n gură.”

Traducem din limba underground: Deci, dacă tu, polițist, rămâi o râmă, nu te revolți, atunci ai sechele de comunist și ești demn de disprețul copiilor. Poate doare “injecția” letală de mamă:

“Când au s…-o moartă cot la cot, mamele voastre c.rve s-au c.c.t pe tort.”

E versul ăsta un exces? Hahaha, păi, ce suntem la grădiniță? În underground dacă nu crapă el, crapi tu. Cuvintele sunt violente, veninoase. O dai la „Totul sau nimic”.

Înțelegi? Poți să n-ai imaginație, dar nici să intri în jocul Parazițiilor, nu se poate.

Dar ce-nseamnă să ai imaginație? Înseamnă să nu te jignești, ci să înțelegi, să te ridici ca pufuleții în aer, decenu, să te bucuri de imaginația celuilalt.

Sunt prea urâte cuvintele urâte? Păi, în 2019, Facebookul are cuvinte-expresii mai „scârboase”, injurioase, decât orice cuvinte ale Parazițiilor.

4. În artă, ca și-n democrație, orice cuvânt este valabil. Acolo, este ca o imunitate parlamentară. Nu, împotriva Parazițiilor ar trebui să se ridice sindicalistul-polițist Surugiu, ci împotriva cauzelor profunde, decenu, politicienilor, care fac din polițiști niște râme. Politicienii, de exemplu, nu-s artă, sunt reali, schimbă imaginea și destinul fiecărui coleg-polițist.

Nu ți se pare că Surugiu a căzut în capcana întinsă ‘prin cuvinte” de Paraziții? Păi, dacă n-are imaginație…

Lui Surugiu, cel pus pe judecată, i se potrivesc mai bine vorbele: “Ăsta-i adevărul! Dar ce să fac? Mi-e frică.” (vers Antimiliție)

Surugiu ar fi trebuit să-nțeleagă vorbele antimiliție: “Dacă mă deranjează, o să-mi treacă”.

Paraziții au băgat aceste două avertismente special. Ca două-bombe, pe care dacă pici, ai sărit în aer. Te faci pufuleți.

PS: Evident, nu toți polițiștii sunt lași..Și sunt polițiști care ascultă Paraziții, înțeleg paraziții.