Parvulescu, de ce n-ai basca?

Neconstitutionalitatea catorva articole din legea votului uninominal mixt a fost transformata de Traian Basescu intr-o victorie personala impotriva adversarului Calin Popescu-Tariceanu.

Nu i-a fost insa de-ajuns ca judecatorii Curtii Constitutionale i-au dat dreptate. Seful statului a simtit nevoia sa jubileze public rafuindu-se personal si suburban cu initiatorul si sustinatorul legii, presedintele Pro Democratia, Cristian Parvulescu.

Prin afirmatia ca o sa-l mai creada pe Cristian Parvulescu cand sotia lui nu va mai fi salariata la guvern, atacul prezidential a fost de prost-gust, sub demnitatea functiei sale. Ce are doamna Parvulescu, functionar guvernamental din 1992, de pe vremea guvernului Theodor Stolojan din care facea parte si Traian Basescu, cu votul uninominal mixt? Intentia sefului statului a fost doar sa-l denigreze pe Cristian Parvulescu.

„Supraveghetorul” corectitudinii alegerilor castigate de Traian Basescu nu putea fi numit nici „tanar mafiot obraznic”, nici „oligarh”, nici exponent al sistemului ticalosit. Asa ca presedintele a apelat la un amanunt biografic pentru a sugera ca in spatele asocierii Pro Democratia cu Guvernul Romaniei in promovarea legii stau alte motive decat cele principiale: sotia domnului Parvulescu.

Greseala liderului Pro Democratia a fost una singura: a promovat o alta varianta de vot uninominal decat cea dorita de presedinte. Asupra acestui proiect si-a dat insa consimtamantul si PD, in comisia de cod electoral si prin abtinere de la motiunea de cenzura, dupa asumarea raspunderii guvernamentale. A recunoscut-o insusi Traian Basescu pentru EVZ. A fost rezultatul compromisului intre partidele politice.

Ar trebui sa i se reaminteasca sefului statului si ca, in 2004, cand Cristian Parvulescu personal, Pro Democratia si alte organizatii din societatea civila se razboiau cu Viorel Hrebenciuc in parlament pentru introducerea votului uninominal, Domnia Sa avea indoieli. A spus explicit ca nu-l considera o solutie pentru rezolvarea problemei parlamentului la consultarile cu partidele politice din 2005, imediat dupa castigarea alegerilor prezidentiale. Basescu a imbratisat votul uninominal de-abia in 2007, ca pe un scut protector impotriva celor care-i pregateau suspendarea din functie, facandu-l prioritatea mandatului sau, la mijlocul acestuia.

Dezamagirea lui Traian Basescu fata de Cristian Parvulescu a fost ridicata la rang de problema nationala. Doar ca jumatate de popor nu stie cine este Parvulescu, iar cealalta jumatate a auzit de el doar lucruri bune. Prin cateva remarce malitioase, presedintele Pro Democratia a fost transferat, in ochii multora dintre simpatizantii lui Traian Basescu, din oastea binelui in armata raului.

Problema de fond este daca presedintele Romaniei are dreptul, in aceasta calitate, sa calomnieze cetateni contributori neti la consolidarea democratiei, doar pentru ca nu sunt de acord cu el; sa faca, de unul singur si in numele nostru, distinctia dintre prieten si vrajmas. De speriat nu este atat atacul la persoana, cat decizionismul prezidential, practicat si de Ion Iliescu la inceputul mandatului sau.

EvZ