Perplexitate: Despre diletantism și profesionalism în analiza trecutului comunist (actualizat)

Nu vreau să intru în detalii legate de noul anunț al IICCMER privind trimiterea în judecată a trei foști torționari. Lista de 35, anunțată cu surle și trâmbițe de președintele executiv d-anțărț, Andrei Muraru, azi consilier prezidențial pentru relațiile cu societatea civilă, deci și cu AFDPR, GDS, Fundația “Ioan Bărbuș”, rămâne în continuare unul din impenetrabilele mistere post-decembriste. Se oferă, în doze farmaceutice, câte un mic pachet, la distanțe de luni de zile, ori chiar ani. Cel mai recent este un grup de trei, din care, se pare că unul (Refic Fizula) este mort la momentul formulării acestei plângeri. Istoricul Dumitru Lăcătușu și doamna Mihaela Bărbuș s-au ocupat de modul discutabil în care IICCMER a pregătit dosarul Vișinescu. Din cât se pare, informația despre torționarul Fizula a fost preluată tale quale dintr-un articol apărut acum câțiva ani pe site-ul unei organizații non-guvernamentale (“Miliția Spirituală”). Pe vremea aceea, Fizula trăia. Normal ar fi fost ca IICCMER să se sinchisească să verifice informația. Așa cum a făcut-o azi TVR, iar vecinii au declarat că omul e mort. Poate e, poate nu e, dar cu asemenea lucruri nu ne jucăm. Nu suntem in show-ul “Comedy Central”…

Nimic nu poate fi mai dezolant decât utilizarea manipulativă a unei teme de o semnificație vitală pentru calitatea democrației românești: memoria totalitarismelor! Este un subiect unde amatorismul, graba și goana după lumina reflectoarelor pot distruge lucruri esențiale, pot compromite un demers anamnestic fără de care ne vom zvârcoli de-a pururi în sordidul perimetru al minciunii, al amneziei instituționalizate. Un institut care există pe bază bugetară, aflat în directa subordine a premierului României, oricine ar fi acesta, este obligat să verifice cu maximă acribie informațiile înainte de a le face publice. Despre ceea ce numim în chip generic Gulag, ca și despre ceea ce numim Holocaust, trebuie scris și vorbit cu inteligență morală, cu maximă rigoare, fără încercări de a obține “puncte politice” de un fel sau altul. Evident, dacă se probează că mortul e viu, voi publica o precizare menită să clarifice lucrurile. Pentru moment, nu pot decât să-mi exprim perplexitatea…

Preiau aici un mic poem satiric, scris cu vădită durere:

Treiș‘cinci de torționari mâncau pensii grase

Dar dosare s-au făcut numai pentru șase.

Unul este judecat, mai avem speranțe

Să-i vedem și pe ceilalți poftiți la instanțe.

Douăș‘nouă torționari au rămas pe listă,

Patru îns-au decedat și nu mai există.

Douăș‘cinci de torționari s-au dus la plimbare,

Doiș‘pe s-au pierdut pe drum, că nu au dosare.

Pentru treiș‘pe continuăm cu investigații,

Numărul e cu ghinion, vor fi complicații.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributiors.ro