Perspektiva Seriale BEST. Serialele, noile religii ale anului 2018

Am făcut topul serialelor. Poți vedea desfășurări logice de androizi, familii bogate, orășele unde se-ntâmplă fapte sinistre, Terra după 250 de ani de-acum, spioni și criminali. Serialele sunt noile religii. Poți ajunge ușor un fanatic ca mulți alți contemporani care povestesc serialele ca și cum ar fi viața lor. Confundă realitatea cu ficțiunea și rostogolesc prefabricate de gândire consumate fast food ca și cum li s-ar fi întâmplat lor. Asta-i viața când îți bagi serial în venă dimineața, la prânz și seara. Năucă viața ta. E un serial.

Trust (FX) Sezonul 2. 10 episoade

Serialul e bazat pe o poveste reală întâmplată bogătanilor din familia Getty. Episoadele sunt regizate de Danny Boyle și scenariul îi aparține lui Simon Beaufoy, iar cel mai cool e Brendan Fraser în rolul unui șef de securitate – da, tipul ăla cu privire cinică și cu pălărie marca Stetson – trimis de fondatorul Getty Oil și patriarhul familiei J. Paul Getty (intrepretat de Donald Sutherland) să negocieze eliberarea nepotului său răpit. Acțiunea se petrece în 1973. Bunicul e un nacisist cinic și probabil că răpirea nu s-ar fi petrecut, dacă grandfather ăsta nu s-ar fi purtat odios. Nepotul se înființează în sânul familiei rich & famous ca un hippiot, cu o atitudine, desigur, de frondă, la adresa sumelor babane pe care le învârte tataie Getty. Bătrânul are un patrimoniu, avere & proprietăți, un majordom și un harem – patru femei, care au semnat contracte ce stipulează drepturile lor financiare (sau lipsa acestora). Bea gălbenușuri de ou amestecate cu sos Worcestershire dimineața și are o slugă care îi citește povești erotice în prag de seară (să-l pregătească pentru o noapte de amor cu una dintre fetele din haremul său). Și totuși, înconjurat de tot acest lux și harfe, el încă mai găsește timpul să-și numere obsesiv banii. Proprietatea Getty nu are telefon gratuit; oaspeții sunt direcționați către o cabină de telefon cu plată, înființată în hol. Totuși, bătrânul este admirabil în rolul de maestru al manipulării. Serialul seamănă cu filmul din 2017 „All the Money in the World”, pentru că se axează pe o poveste despre bani și influență, dar și despre meschinăria și revolta unui tânăr. Deși poate că e mai bun decât filmul.

Westworld Sezonul 2. 10 episoade

Am văzut Westworld și mi s-a părut din prima că o poveste mai inteligentă despre lumea pe care trăim nu se poate face. Îți pune inteligența și cultura la încercare. Doamne, ajungi să-ți pui întrebări filozofice. Care-i ideea sezonului 2 din serie? Ți se explică ce se întâmplă cu adevărat în corporația-parc-de-distracții Westworld. Vă spun doar o fărâmă din poveste. Așadar. Corporaţia creează versiuni de roboţi în care uploadează mintea plină de bug-uri a omului, după ce le-a scanat-o şi a copiat-o pe un server care se cheamă The Forge. Planurile temporale sunt amestecate, la fel de distorsionate cum e cursul gândirii, blocat în aluviuni, ramificaţii, diagrame şi arbori. De fapt, în lobul occipital al creierul este şi sediul memoriei. Oricum, e emergentă definiţia pe care o o dau erorii. Eroare devine inadvertenţa, lipsa de acurateţe a A.I-ului de silicon faţă de original. Mintea inserată este copiată total, cu toate erorile şi fracturile umane în cogniţie. Odată descărcată în corpul robotului, mintea rămâne la un nivel standard de funcţionare, apoi se fisurează, devine defectă şi nu mai poate fi reiniţializată, aşa că trebuie recreată. Dar prototipul umanoid nu se poate rupe de memoria tragică. Unul dintre personaje, şeful corporaţiei, irlandez beţiv, ţicnit şi agresiv, se întoarce la aceeaşi scenă dramatică a vieţii sale: ultima conversaţie cu fiul lui, drogat şi rămas fără o leţcaie, când îi cere bani şi îi spune că a ajuns în cel mai negru dead-end. Dar James Delos – aşa îl cheamă pe şef – nu e înduplecat, iar fii-su moare după o supradoză. Altă idee cool e posibilitatea robotului de a-şi buluci memoria, de a provoca dezordine printre amintiri. Robotul are capacitatea de preview şi face alegerea în funcţie de latenţe şi finaluri posibile.

Coincoin et les Z’inhumains Regia: Bruno Dumont. Miniserie. Sezonul 2. 4 episoade

E serial de autor. Bruno Dumont e regizorul francez devenit enfant terrible care face-n filme numai giumbușlucuri. Pentru cine n-a văzut prima serie din CoinCoin, o recomand. E absurdă și sinistră. Cu personaje stranii. Ca o piesă de Eugen Ionescu. Ca un tablou de Magritte. În seria a doua deja apar niște extratereștri ciudați în sătucul unde locuiește Coincoin. Bruno Dumon face mișto de filmele SF. Extratereștrii ăștia toarnă din cer un lichid negru vâscos drept în capul personajelor. Toți cei din sătuc sunt sandilăi. Au probleme grave la mansardă. Dar comicul e garantat. Dacă în prima serie, doi jandarmi cu ticuri verbale & faciale, investigau o crimă și la un moment dat descoperă victima băgată în carcasa de piele a unei vaci de pe câmp, acum trebuie să rezolve problema cu extratereștrii. Bănuiesc că Bruno Dumont îl ca referință pe David Lynch. Legăturile sunt evidente. În prima serie din Twin Peaks e vorba despre moartea Laurei Palmer (o crimă), în cea de-a doua, de anul trecut, despre extratereștri.

Killing Eve (BBC America) Sezonul 1. 8 episoade

Sandra Oh – actrița asiatică pe care o cunoaștem din Grey’s Anatomy și Sideways, joacă rolul unei criminale pe nume Eve, care-i, în fapt, agent secret britanic. Chestia e că tipa face o obsesie pentru o asasină sociopată, abilă & bizară, căreia i se spune Villanelle. Două femei specializate în arta crimei și interacțiunea lor, sună original, nu? Serialul mixează jocul minților criminale cu spionajul și umorul sec. „Killing Eve” nu ar funcționa la fel de bine fără capacitatea lui Oh de a transmite cu jocul ei moralitatea fundamentată a personajului și frustrarea reprimată, precum și dorința ei subversivă de a juca pe muchie de cuțit, în preajma pericolelor iminente. Este un rol complicat care necesită, de asemenea, un ritm precis al situațiilor comice, iar Oh operează fiecare aspect ca un maestru al umorului. Expresivitatea Sandrei Oh aduce surplus de energie și abilitate unei femei înăbușite de rutină, invizibilă, care în sfârșit primește șansa să se implice într-un misiun semnificativă.

Patrick Melrose (Showtime) Miniserie. 5 episoade

Benedict Cumberbatch joacă un tip alcoolic & narcoman din Marea Britanie. Deja ne entuziasmăm. Își pune ordine în viață. Și viața lui e o seamă de întâmplări tragice și absurde care l-au plantat în haos. Totuși, personajul rămâne ceea ce a fost crescut să fie: un gentleman englez. Se întâmplă să fie un gentleman englezesc cu obiceiuri extreme de vicioase. El este adesea fragil, contorsionat în agonie, și în câteva rânduri, e îmbrăcat perfect, dar pare că nu miroase extreme de proaspăt. Gentleman-ul conduce orice dialog cu harul și stilul tipic englezești, dar unele dintre cele mai impresionante scene ale sale sunt interpretate fără cuvinte; într-una, el traversează mezaninul unui hotel elegant, pe măsură ce podeaua se distorsionează, odată ce se lasă pradă beției patologice. Traducerea prozei poetice a lui Edward St. Aubyn a fost, cred, provocatoare pentru creatorii serialului: cele cinci cărți poetice ale sale examinează viața interioară a unui om autodistructiv, dar oribil de lucid în toate momentele sale de deviație.

The Handmaid’s Tale (Hulu) Sezonul 2. 13 episoade

Serialul ăsta dramatic, neobosit de sumbru, dar complet convingător, distopic, îți rămâne-n cap cu o nouă serie de episoade care te năruie emoțional. În sezonul doi o vedem pe June Osborne într-o furie reprimată, dar care-o inundă de curaj. Furia silențioasă arde în June. Acum știm, bineînțeles, că numele ei nu este Offered, ci June. Se înfățișează cu bărbia ridicată, sfidătoare, repetându-ți numele si prenumele ei in liniște, în camera ei concentraționară, iar de multe ori își urlă numele adevărat. Scopul celui de-al doilea sezon pare cert. Lumea din jurul lui June se expandează, ea e parte dintr-un fagure, dintr-o sectă extremist-religioasă care se infiltrează într-o zonă a Americii. Personajele, ca și tărâmul damnat care se închină unui Dumnezeu inventat (deci atroce) sunt izolate în sine, dar conțin grămezi de neliniști, amintiri răscolitoare ale epocilor trecute (dinainte ca sectanții să preia puterea politică) care transformă tot acel microcosmos sordid într-un spațiu al groazei, al reținerii în iminența unei pedepse (exact ca în regimurile totalitare) și al aspirației furioase ale dizidenților și dizidentelor.

Babylon Berlin (Netflix) Sezonul 1 și 2. 16 episoade Povestea misterioasă din Babylon Berlin e relatată de-a lungul a 16 episoade – care sunt, cu siguranță, pretext pentru binging -, partiționate în două sezoane care au fost transmise de la începutul toamnei trecute la televiziunea germană. E creat de regizorul Tom Twyer, cel care a încropit filmulul-cult “Run Lola Run” și ne aduce-n lumea lui Gereon Rath, fost soldat de război devenit detectiv criminalist, în timp ce încearcă să navigheze prin îmbâcsitele zile ale amurguluii Republicii de la Weimer, în timp ce descoperă corupția în cele mai odioase versiuni și se luptă și cu un sindrom de stres post-traumatic. Gereon are o parteneră de investigație pe nume Charlotte Ritter, o dactilografă cheflie și cu pregătire de detectiv, care intenționează să scape de greutățile din cartierul ei sărac și să reușească în ciuda sexismului din lumea poliției. Gereon și Lotte descoperă împreună conspirații și intrigi la o scară șocantă. Vedem un tren de marfă deturnat, facțiuni din poliție, agenți sovietici, figuri din sânul crimei organizată, revoluționari comuniști și reacționarii din elita berlineză. Berlin dinainte de război e decadent, înfiorător, sufocat de tensiuni politice. Un spectacol de contraste: noaptea, berlinezii eleganți umplu cabaretele unde adastă depravații, pe măsură ce sărăcia persistă la colț de stradă; cosmopolitismul există alături de bigotismul absolut; iar cetățenii se agață fie de un status quo confortabil, fie de vise revoluționare.

Sharp Objects (HBO) Miniserie. 8 episoade

Amy Adams joacă o reporteriță de investigații care cercetează o serie de crime din micul ei oraș natal, în Missouri, în această nouă ecranizare adaptată după bestsellerul “Gone Girl” scris de Gillian Flynn. Montajul e cu tăieturi rapide, salturi în timp și secvențe din visele personajelor. Astfel se augmentează suspansul. Seamănă puâin cu True Detective, dacă vă aduceți aminte. Show-ul e despre rău și încadrarea lui la versiunea sa adevăr psihologic, uman Subiectul e răsucit și cu twist-uri, așa că arată o perspectivă asupra celor mai afectați oameni și a răului pe care și-l provoacă lor înșiși și altora. Protagonista merge să descopere un potențial ucigaș în serie de fete tinere. Destul de repede după ce sosește în orașul Wind Gap, apare și o nouă victimă, dar povestea se dezvăluie lent. Prea mulți localnici din Wind Gap vorbesc doar în politețuri, ascuzând orice realitate din spatele aparențelor. Legăturile lui Camille cu orașul sunt menite să o ajute să găsească criminalul; fiind de-a locului, deschide uși repede și înțelege autentic cultura locală.

Altered Carbon (Netflix) Sezonul 1. 10 episoade

Serie sci-fi conceptuală & filozofică. Cu buget covârșitor. Ni se prezintă conceptul de “sleeving”, un proces țăcănit prin care prin care conștiința umană poate fi transferată în corpul unei alte persoane. “Extensiile de viață” sunt posibile numai pentru persoanele cu fonduri suficiente, bineînțeles: A trăi pentru totdeauna este un privilegiu acordat doar celor foarte bogați. Acesta este modul spinos din punct de vedere etic prin care protagonistul, un super-soldat, Takeshi Kovacs, călătorește 250 de ani în viitor după „moartea” proprie, unde este însărcinat imediat de un hedonist ultra-bogat să investigheze fix crima a cărei victimă fusese hedonistul ultra-bogat. Dintre numeroasele sale note de grație, se remarcă personajul Poe (Chris Conner), inteligența artificială, cu o personalitate caustică, totuși entuziastă, care conduce un hotel numit după Edgar Allan Poe. Hotelierul îmbrăcat întotdeauna în negru este prins cu totul de povestea aventuroasă și romantică a eroului povestii – și singurul oaspete al hotelului, super-soldatul – pentru a fi totuși desprins din poveștile dark ale lui Poe. Dar e un tip comic și dă serialului o notă de umor laconic benefică pentru a estompa excesul de clișee științifico-fantastice. (La câteva secole după cel actual, să credem că pe lume va ploua încontinuu, așa cum vedem în serial?)