Picaturi de antireforma la SRI (de Miron Damian)

Daca turnam o picatura de vin intr-un butoi cu apa de canal vom obtine, conform unui murfism cunoscut, un butoi cu apa de canal. Daca turnam in schimb o picatura de apa de canal intr-un butoi cu vin vom obtine, ati ghicit, tot un butoi cu apa de canal. Lucrurile stau la fel si in ceea ce priveste reforma unui sistem.

E de ajuns ca doar un lucru sa nu fie la locul lui, e de ajuns ca o singura picatura de antireforma sa intre sau, mai bine zis, sa ramina ca un reziduu in acest proces, si rezultatele sint compromise. Sigur, sa vorbim in cazul Romaniei doar de o picatura antireformista ar fi dovada unui optimism exagerat.

De obicei, proportia este ceva mai mare, iar partea cea mai proasta este ca nici un proces autentic de reforma nu pare sa scape de contaminare. De exemplu, cel privind serviciile secrete.

Intr-un discurs tinut miercuri, presedintele a spus o multime de lucruri frumoase despre acest proces, cum trebuie sa se desparta SRI de mostenirea si imaginea fostei Securitati, cum trebuie sa respecte drepturile si libertatile individuale, cum trebuie sa fie sub control parlamentar s.a.m.d.

Un discurs total meritoriu, daca dl Basescu n-ar fi spus, la acest din urma punct, ca solutia pentru un astfel de control este increderea reciproca intre Comisia de control si SRI. Stupefiant.

Presedintele are, eventual, scuza ca atiti analisti par sa fie de acord cu afirmatia, cel putin intr-o directie, acceptind numirea dlui Maior pentru ca e un om de incredere sau respingind-o pentru ca nu e de incredere. Or, numirea dlui Maior trebuie acceptata exact pentru ca nu e un om de incredere. Caci „solutia“ respectiva este o evidenta contradictie de termeni.

Nimeni nu controleaza pe cineva sau ceva in care are incredere. Din contra, sint controlati cei in care nu exista incredere, si exact din acest motiv. Dincolo de antecedentele Serviciului, neincrederea intre institutii este o chestiune de principiu, modul curent de functionare a sistemului democratic.

Suspiciunea cu care este privita orice institutie compenseaza si echilibreaza in mod necesar puterea care i se acorda. Controlul reciproc este solutia, singura solutie reala pentru evitarea abuzului de putere. Se poate lesne verifica. In democratiile clasice, separatia si neincrederea reciproca, sistematizate intre institutiile statului, le fac de incredere pentru cetatean.

In democratia noastra originala e adevarat acelasi lucru, dar cu semn schimbat. La Servicii au fost numiti mereu oameni de incredere ai puterii. In Parlament si aiurea au fost numiti mereu oameni de incredere ai conducerilor de partid. Nu e nevoie sa amintesc cita incredere au in rindul publicului institutiile respective.

Totusi, avem un astfel de caz, oarecum anormal, intre cele doua virfuri ale Executivului. Neincrederea reciproca dintre dnii Basescu si Tariceanu a produs citeva efecte cit se poate de benefice. De exemplu, proiectele de legi ale sigurantei nationale venite din partea Guvernului.

Daca motivul din spatele acestui proiect este sau nu contracararea proiectului similar prezentat de Presedintie, asta nu are nici o importanta. Important este ca sint legi mai bune si decit cele sustinute de servicii, si decit cele in vigoare. Cel putin pina la un punct, caci si aici au aparut picaturi care contamineaza iremediabil reforma.

De exemplu, conform acestui proiect, directorul SRI nu poate fi numit sau demis decit de o majoritate de doua treimi dintre parlamentari. Care ar fi noima acestei prevederi, nu pot deloc intelege. Pot intelege, in schimb, consecintele, caci sint evidente. Dl Basescu a fost acuzat ca „a dat SRI pe mina opozitiei“. N-a facut-o; o face, in schimb, acest proiect.

Aparent, legea prevede o onorabila supermajoritate pentru aceasta decizie. In realitate, legea ofera in mod aberant unei (super)minoritati puterea de a o lua, pentru simplul motiv ca ea poate bloca orice decizie contrara. Prin bunavointa reprezentantilor majoritatii, partidului dlui Geoana i s-a permis sa aiba un om la sefia SRI.

Daca noul proiect va fi adoptat, seful respectiv nu va mai putea fi demis decit prin bunavointa, greu de anticipat, a PSD, fara de care nu se pot obtine doua treimi din votul parlamentar. Cine stie, poate ca pina la urma liderii de la Cotroceni si de la Victoria au trecut peste suspiciunea reciproca si s-au pus de acord, increderea in (seful) SRI chiar este solutia pentru controlarea Serviciului.