Plafonarea prețului energiei nu este suficientă: aproape jumătate din gospodăriile din România se află în sărăcie energetică

​Aproape jumătate dintre gospodării sunt afectate de sărăcie energetică, adică se află în incapacitatea de a-și asigura necesarul de energie pentru încălzire și iluminat la standarde adecvate sau suferă de pe urma facturilor mari la energie, spun reprezentanții Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE). Pentru 37,3% dintre gospodării, cheltuielile cu energia depășesc 10% din coșul zilnic de consum. Majoritatea acestora provin din mediul rural.

Două din zece gospodării (19,8%) și-au redus drastic consumul de energie pentru încălzire, aflându-se în sărăcie energetică extremă, arată datele ORSE.

Comparativ, în 2019, înainte de criza pandemică și de cea generată de războiul din Ucraina, procentul gospodăriilor aflate în sărăcie energetică pentru că au alocat pentru energie peste 10% din cheltuieli a fost de 27,4% dintre gospodării. Situația s-a agravat an de an: în 2020, procentul a ajuns la 33,3%, în 2021 – la 36,5%, iar în 2022 – la 37,3%.

„Indicatorul 10% scoate în evidență gospodăriile care alocă mai mult de 10% din cheltuieli plății facturilor de energie, ceea ce îi împinge în situație de sărăcie energetică. Acesta este un indicator folosit mai des și care ne permite să facem comparații între țări. Aproximativ 75% dintre gospodăriile care sunt în sărăcie energetică extremă provin din mediul rural”, declară Anca Sinea, vicepreședinte al Asociației Centrul pentru Studiul Democrației și coordonator ORSE.

Sărăcia energetică afectează tot mai mult și clasa de mijloc

„La creșterea prețului energiei, oamenii reacționează în funcție de veniturile disponibile și caută soluții. Dar ce soluții? Mulți migrează spre soluția de a închide cu totul robinetul caloriferului. Nu știm cum ar fi evoluat sărăcia energetică fără mecanismul de compensare-plafonare a prețurilor la energie, dar e clar că acesta nu a reușit să oprească fenomenul.

Problema mare este că tot mai mulți români care înainte nu aveau dificultăți cu nivelul facturilor ajung în starea de sărăcie energetică și avem tot spectrul socio-economic afectat. Populația în ansamblul ei este preocupată de acest fenomen și trebuie luat în serios. Măsurile financiare – cum sunt mecanismul de compensare-plafonare și ajutoarele pentru încălzire – sunt importante, dar nu ajung să producă efectul scontat. Ceea ce înseamnă că nu sunt adresate cum trebuie cauzele. În ciuda faptului că încercăm să înăbușim fenomenul de sus, cauzele sărăciei energetice persistă și produc efecte”, a mai spus Sinea.

Ce soluții există

Așadar, fenomenul sărăciei energetice nu poate fi estompat fără a se interveni cu măsuri asupra cauzelor structurale.

Mai întâi, dată fiind plaja largă de populație afectată de sărăcia energetică și cu probleme foarte diverse, politicile de intervenție trebuie țintite foarte bine în direcția categoriilor afectate.

Este nevoie de politici mult mai țintite pe mediul rural și în ce privește renovarea și creșterea eficienței locuințelor și a dotărilor din locuințe, dar și cu privire la programele care vizează diversificarea surselor de energie și, cu precădere, cele de creștere a capacităților regenerabile.

În al doilea rând, în contextul cauzelor multiple ale sărăciei energetice și dat fiind impactul complex al acestui fenomen asupra societății, măsurile financiare, ca de exemplu ajutoarele de încălzire sau plafonare-compensare, și-au dovedit limitările și trebuie suplimentate cu politici integrate și coerente care să vizeze cauzele structurale ale fenomenului de sărăcie energetică.

Experții ORSE subliniază nevoia de constituire a unui grup de lucru tripartit la nivelul autorităților publice centrale, care să abordeze fenomenul integrat și cu datele în față. Acest grup ar trebui să includă toate ministerele relevante (obligatoriu Ministerul Energiei, Ministerul Muncii, Ministerul Dezvoltării, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Sănătății), reprezentanți ai administrațiilor locale; companiile în domeniu, reprezentanți ai consumatorilor; și ai societății civile care cunosc realitatea din teren.

În al treilea rând, este nevoie de dialog cu comunitățile locale, pentru ca soluțiile să fie adaptate nevoilor specifice ale fiecărei localități în parte.

Instrumente de natura ghișeelor unice și-au dovedit potențialul, însă acestea presupun disponibilitate din partea autorităților publice locale și centrale de a coopera în vederea identificării de soluții (ce propunem cetățenilor să facă), a colectării de date (unde identificăm cele mai mari probleme) etc., dar și multă deschidere din partea factorilor de decizie publică de a implica cetățenii în procesul de identificare a soluțiilor.