Planeta pitică Pluto ar putea avea o soră geamănă, iar astronomii susțin că ea se află chiar în interiorul sistemului nostru solar

Studiul realizat de oamenii de știință francezi și americani, studiu publicat pe platforma ArXiv și care urmează să fie preluat de revista The Astrophysical Journal, sugerează faptul că Triton și Pluto s-au format în aceeași regiune a sistemului nostru solar, foarte aproape una de cealaltă, cel mai probabil la extremitatea nebuloasei din care a luat naștere sistemul nostru solar.

Specialiștii au ajuns la această concluzie după ce au analizat compoziția celor două corpuri cerești și după ce au găsit similarități frapante. Ambele conțin cantități mari de azot, de metan și de monoxid de carbon. Iar astfel de gaze, susțin autorii studiului, se acumulaseră în zonele periferice ale tânărului sistem solar de acum 4,5 miliarde de ani.

O astfel de compoziție indică o origine comună, într-o zonă extrem de rece, acolo unde apa nu poate exista în formă lichidă. În plus, cele două corpuri cerești s-ar fi format la o distanță de unu până la cinci unități astronomice (o unitate astronomică este egală cu distanța dintre Terra și Soare) una față de cealaltă.

Triton și Pluto, surprinzător de asemănătoare

Ulterior, din motive pe care le putem doar specula în acest moment, Triton a fost aruncată din această zonă, fiind capturată de forța gravitațională a planetei Neptun. Acest fenomen a dus, afirmă specialiștii NASA, la topirea unei mari părți din suprafața lui Triton. Astfel se explică suprafața relativ netedă a satelitului, una neobișnuită pentru un corp ceresc.

Similitudinile dintre cele două planete pitice nu se opresc însă la compoziția acestora. Ele au mase, densități și dimensiuni surprinzător de asemănătoare. De asemenea, afirmă cercetătorii, ambele ar fi putut avea oceane subterane.

Datele oferite de sonda Voyager 2 în anul 1989 au arătat că Triton este o planetă activă din punct de vedere geologic. Mai exact, forța gravitațională exercitată de Neptun generează suficientă căldură internă pentru a permite apariția unor gheizere cu apă lichidă.

Pluto, în schimb, nu este atât de activă, fapt confirmat de sonda New Horizons în 2015. Însă, declară astronomii care au semnat studiul, Charon, satelitul lui Pluto, poate genera prin influența sa o formă de criovulcanism pe suprafața planetei pitice.

Este cert că studii suplimentare vor oferi o imagine mult mai clară a istoriei geologice a celor două corpuri cerești. Însă, date fiind limitările bugetare recente ale celor de la NASA, precum și costurile ridicare ale unor misiuni spațiale care să studieze corpuri aflate la marginea sistemului solar, este puțin probabil ca ele să aibă loc prea curând.

–

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro