Poluari (de Tia Serbanescu)

Pe zi ce trece campania declansata in Italia impotriva romanilor se intoarce impotriva ei. In momentul de fata, expulzarile in grup si ostilizarea colectiva – soldate cu incendierea unor tabere de imigranti, atacarea si uciderea unor romani – i-au creat imaginea unei tari cuprinsa de xenofobie si i-au adus dezavuarea Parlamentului European.

Excesele se razbuna. Si iata ca nici tari demult integrate in UE, precum Italia condusa de un premier (Romano Prodi) care a condus CE, nu e perfect si ireversibil imunizata la bolile discriminarii.

Asta nu ne consoleaza cu nimic si nici nu ne scuteste de vinovatie. Cand te duci in UE normal este sa te porti in asa fel incat gazdele sa nu regrete ca te-au primit si sa respecti regulile casei. Cand te duci la Roma, te porti ca romanii, nu ca vandalii.

Din pacate, regula generala pare a fi aceea de a nu mai respecta nimic, nici macar propriul statut. De bine ce i s-a cerut demisia din pricina declaratiei privind deportarea infractorilor in desert, dl Cioroianu si-a agravat-o precizand (cu un zambet tamp) ca „solutia” respectiva „n-o sa se intample prea curand”.

Adica n-ar fi cu totul exclusa ci doar amanata. Bietul Cioroianu n-are minte nici cat Gigi Becali – desi e istoric si parea intelectual. Liberalii au amanat insa orice decizie in privinta ministrului de externe pana dupa alegeri ca sa nu-si strice campania electorala.

La fel au facut si partidele (PSD, PNL, PD si PRM) surprinse cu parlamentari care iau bani de chirie (1000 de dolari lunar) desi au case in Bucuresti. Curios este ca unii dintre ei au cate trei-patru case si averi de milioane de euro dar se bucura la un caltabos in plus.

Nici macar campania electorala nu i-a determinat pe vinovati sa promita ca vor returna banii insusiti pe nedrept. De ce sa nu ia si banii si voturile? Ca sa si le asigure, imparatii politicii au dat fuga la Congresul BNS sa-si arate grija fata de bietii proletari – desi liderii sindicali sunt si ei patroni-sadea, naraviti la avantaje si functii.

De altfel, PSD le-a promis si acum sindicalistilor locuri in viitorul guvern unde dl Geoana se viseaza premier dar numai ca etapa obligatorie pentru a-si atinge adevarata tinta: pe termen lung vrea sa ajunga presedintele Comisiei Europene, adica vrea postul dlui Barroso. Acul si barosul, cum ar veni.

Dl Geoana si-a masurat cam prost fortele: incompetenta sa nu-i chiar atat de lunga ca sa ajunga pana la Bruxelles. S-ar putea sa nu-i mai ajunga nici pana in Kiseleff.