Pomana porcilor (de Ciprian Ranghel)

Imaginea pensionarilor rasturnati in usa baronului Marian Vanghelie ne arata ca reusim sa ramanem la portile Orientului oricat de tare ne-am afunda institutional in Occident. E ceva care ne trage mereu inapoi. De obicei, chiar cei care ne conduc.

Televiziunile au difuzat intens imaginile cu pensionari de ambele sexe care se prabusesc rugbistic in incercarea de a pune mana pe o plasa cu alimente marca Marian Vanghelie. Acesti oameni in varsta intinsi pe asfalt au ajuns, fara sa vrea, actori intr-un scurtmetraj de-a dreptul obscen. Un film care ilustreaza perfect efectele devastatoare pe care le poate avea acest tip de porno-politica electorala.

Sigur, ei nu au cum sa-si dea seama cat de mult rau le face acea nenorocita de plasa cu mancare primita din partea unui primar analfabet. Trebuie sa inteleaga insa ca toate aceste cadouri sunt primite de fapt pe banii lor.

Si inca pe bani grei. E foarte simplu: tot ce primesc moca din partea baronului central Marian Vanghelie provine din sponsorizari facute de diverse firme catre partid. Cine sunt aceste firme?

Daca se studiaza lista, multe dintre ele lucreaza cu primaria pastorita de Vanghelie. Deci, cei care scot bani de pe urma relatiei cu primarul „care este“ intorc o parte din profit catre acesta, prin intermediul alegatorilor, desigur. Deci, se ia cu doua maini si se da cu o mana. Cu un deget. De unde se ia? Tot din buzunarul alegatorilor, fireste.

Cum nu sunt bani pe care sa-i simta, nimeni nu se isterizeaza. Insa, daca banii aflati la nivelul primariei de sector ar fi fost mai bine chivernisiti, probabil ca si politica sociala in cea mai saraca zona a Capitalei ar fi fost alta, iar noi am fi fost scutiti de imaginile de tip african filmate in capitala tarii.

Dar cine sa vrea sa schimbe aceasta situatie? Marian Vanghelie, in nici un caz. El nu stie sa faca altfel de politica. El nu are nici un fel de program politic, dar spune ca se poate bate cu orice politician. Nu stie sa conjuge verbul a fi, dar strange intr-o sala cateva mii de profesori bucuresteni, ii indoapa bine, iar la plecare le da si cate un aparat electronic cadou. Nu stia el care este pluralul de la almanah, dar de visat se visa candidatul fanion al PSD la alegerile locale. Si a fost la un pas sa si devina. Vanghelie este un porno-politician prin definitie.

El o sa dispara o data cu toata specia, altfel nu are nici cea mai mica sansa sa se schimbe. Totusi, acest stil de a face politica este practicat la scara nationala si pluripartidica. Sa studiem putin agentiile de stiri de joi. In comuna doljeana Radovan, reprezentantii PSD si ai PD-L se acuza reciproc ca au dat mita electorala in natura. Ulei, zahar, malai, faina. Satenii confirma, dar spun ca au fost impartiali: au luat si de la unii, si de la altii.

Tot in Dolj, primarul unei comune este acuzat ca le-a trimis alegatorilor plicuri cu felicitari pascale in care a strecurat si cate un tichet in valoare de 50 de lei, inscriptionat cu numele sau. Tichet cu care alegatorul, probabil, putea sa vina la el la pravalie dupa ce demonstra ca a votat.

N-are nici o importanta ca primarul in cauza este de la PSD, pentru ca nici PD-L nu e departe. Un primar portocaliu din apropiere de Bucuresti a jertfit cateva sute de miei, pe care i-a depus pios la picioarele alegatorilor. Dar in pungi inscriptionate cu sigla partidului, ca sa le le aduca aminte de la cine vine crestineasca pomana electorala. Oamenii sai au mai amenintat crestineste – „va alerg cu drujba, plecati de aici“ – si o echipa de ziaristi de la o televiziune care incerca sa lamureasca misterul pungilor de partid.

La Bistrita, democrat-liberalii si-au scos un cort in strada din care impart felicitari de Paste, sucuri si bomboane in numele candidatului la postul de baron local, adica la presedintia Consiliului Judetean. Unul dintre baietii destepti ai PD-L, deputatul

Ioan Oltean, care a poftit si el la contractele cu energie ieftina de la stat, explica doct ca atentiile sunt oferite in nume personal de catre candidati. Deci, ca nu poate fi vorba de campanie electorala. La fel si in Arges, si in Focsani, iar exemplele ar putea continua la nesfarsit.

Concluzia este limpede: pomana electorala se ofera la noi cu aceeasi delicatete cu care se arunca laturile la porci. Din pacate, Romania, fie ca se cheama ea Ferentari, Radovan, Bistrita sau Primaverii, a ramas neclintita la portile Orientului. Lucru pe care l-a observat imediat si celebrul scriitor turc Orhan Pamuk, aflat intr-o scurta vizita in Romania: „Cand am pasit pe strazi, am avut cumva impresia ca ma aflu la Istanbul“.

Cotidianul