Popularitatea și forța Europei, supuse testului în Islanda

Islandezii sunt chemați sâmbătă la urne pentru a decide dacă țara reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Un „Da” va relansa discuțiile cu Bruxelles-ul, discuții care pot însă întâmpina un punct de dispută. Un „Nu” va pune o piedică pentru politica de extindere a UE, relatează Euronews.

Guvernul islandez a prezentat votul din 29 august drept o oportunitate de tipul „acum ori niciodată” pentru a redeschide perspectiva aderării la UE sau pentru a menține actualul statut al țării în Spațiul Economic European. Acest statut îi garantează accesul la piața unică europeană, dar nu și un loc la masa deciziilor de la Bruxelles.

„Să nu ne pierdem în discuții”

Un aspect esențial este că referendumul va decide doar dacă Islanda va relua negocierile de aderare. Pentru aderarea oficială la UE, e nevoie de un al doilea referendum, posibil chiar din 2028.

„Este destul de clar că acest vot vizează obținerea unui mandat de negociere”, a declarat prim-ministrul Kristrún Frostadóttir în parlamentul național, în luna mai.

„Nu cred că ar trebui să ne pierdem în discuții. Vom încheia un acord bun. Cetățenii vor avea primul cuvânt de spus în această chestiune și vor avea și ultimul cuvânt de spus”, a adăugat el.

De ce acum un referendum

Relația Islandei cu UE a fost departe de a fi una liniară. Această țară insulară și-a depus cererea de aderare la blocul comunitar în 2009, în urma gravei crizei financiare. Negocierile de aderare au fost în cele din urmă suspendate când o coaliție eurosceptică a ajuns la putere în 2013.

Până atunci, economia Islandei se redresase puternic, eliminând unul dintre principalele motive pentru aderare, iar sprijinul public pentru aderarea la UE se estompase pe măsură ce negocierile se blocaseră pe tema sensibilă a pescuitului.

În consecință, în 2015, guvernul islandez a comunicat Bruxelles-ului că nu intenționează să reia negocierile de aderare și că Islanda nu mai trebuie considerată țară candidată.

Schimbarea de direcție a venit în 2024, când a preluat puterea un guvern de coaliție pro-UE. Acordul de coaliție al acestuia includea angajamentul de a organiza un referendum privind reluarea negocierilor de aderare înainte de 2027.

De atunci, evoluții geopolitice majore au remodelat peisajul internațional, președintele SUA, Donald Trump, amenințând că va ocupa Groenlanda – pe care uneori a confundat-o cu Islanda -, iar Arctica devenind un punct fierbinte pentru minerale de pământuri rare și noi rute comerciale.

Într-un raport publicat la începutul acestui an, ministra de externe Katrin Gunnarsdottir a scris că „sistemul internațional în care am trăit de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial se clatină”, adăugând că o cooperare mai strânsă cu UE reprezintă „un factor esențial” pentru protejarea intereselor Islandei.

Ce spun sondajele

Sondajele de opinie sugerează că rezultatul votului se anunță extrem de strâns.

Un sondaj realizat în iulie de Maskína a indicat un sprijin de 53% pentru „Da” și de 47% pentru „Nu”, ceea ce sugerează că prezența la vot ar putea fi decisivă în determinarea rezultatului.

Un alt sondaj realizat de Gallup la începutul acestei luni a arătat că 46% dintre alegători susțineau „Da”, 46% susțineau „Nu”, iar 8% erau indeciși.

Pescuitul, punctul sensibil

Deși votul a fost prezentat ca fiind crucial pe fondul unui peisaj geopolitic în schimbare, problemele de zi cu zi, precum agricultura și pescuitul, au devenit principalele preocupări ale alegătorilor.

Pescuitul a devenit un element central și sensibil al dezbaterii, nu numai din motive economice, deoarece peștele și produsele marine reprezintă aproximativ 40% din exporturile Islandei, ci și pentru că controlul asupra apelor teritoriale ale țării este strâns legat de suveranitatea și identitatea națională.

Principalul obstacol în eventualele negocieri ar fi probabil relația Islandei cu Politica comună în domeniul pescuitului (PCP) a UE, care stabilește limitele capturilor și cotele de pescuit pentru statele membre.

SFS, principala federație a industriei pescuitului din Islanda, a spus că aderarea la UE va însemna că Islanda nu va mai avea „puterea de a acționa ca stat de coastă independent”.

Oficiali ai guvernului islandez au recunoscut că etapele referitoare la agricultură și pescuit vor fi probabil cele mai dificil de încheiat. Procesul de aderare a fost suspendat în 2013 înainte ca Islanda să adopte o poziție oficială de negociere privind pescuitul.

Este foarte probabil ca Reykjavik să solicite aranjamente speciale sau exceptări de la PCP, aspect pe care Bruxelles-ul ar fi nevoit să îl ia în considerare în cadrul negocierilor.

Ce se întâmplă dacă va câștiga „Da”

Un vot favorabil nu ar însemna aderarea imediată a Islandei la UE, ci relansarea unor negocieri intense cu UE privind condițiile în care țara ar putea deveni stat membru.

În practică, acest lucru presupune ca executivul european să formeze un grup de lucru similar celui care se ocupă deja de Muntenegru, țara cea mai avansată în actualele negocieri de aderare, ceea ce ar pune o presiune suplimentară asupra mecanismului de extindere al UE.

„Dacă islandezii vor decide să urmărească aderarea la UE, Islanda va deveni cu siguranță una dintre țările aflate în fruntea acestui proces”, a declarat șefa diplomației europene, Kaja Kallas.

Ce se întâmplă dacă va câștiga „Nu”

Un vot negativ ar reprezenta un pas înapoi pentru eforturile de extindere ale UE, care au căpătat avânt în ultimii patru ani, în urma invaziei Rusiei în Ucraina și a agendei haotice de politică externă a administrației Trump, care a prezentat Bruxelles-ul ca un pilon al stabilității.

Oficialii UE s-au abținut de la declarații publice cu privire la referendum, pentru a evita să pară că se amestecă în treburile Reykjavíkului. Însă, în privat, se recunoaște că unda verde pentru reluarea negocierilor ar reprezenta un impuls major pentru politica sa de extindere.

Un vot pentru „Nu” ar sugera, de asemenea, că perspectiva aderării la UE rămâne insuficient de atractivă pentru statele mai bogate din nord, mai ales în contextul în care o coaliție de țări nordice încearcă să reducă bugetul Bruxelles-ului în cadrul unor negocieri intense.

Spre deosebire de Islanda, celelalte țări candidate la aderarea la UE sunt mai sărace decât actualele state membre și au un PIB pe cap de locuitor considerabil mai redus.

Islanda însăși a prezentat referendumul drept o decizie crucială, ceea ce înseamnă că un rezultat negativ ar închide dezbaterea privind aderarea la UE pentru mulți ani sau chiar decenii. Prim-ministra Frostadottir și partidele pro-europene aflate la guvernare vor suferi o înfrângere dură, iar forțele eurosceptice vor ieși consolidate.