Povestea lui Ovidiu, tânărul arestat pentru că și-a atacat tatăl adoptiv cu un topor. „Totul a început cu o țigară și un anturaj”

„Numele meu este Buha Ovidiu, sunt arestat de 2 ani și 6 luni și am 19 ani. Am avut libertate din partea părinților și n-am știut să-o folosesc într-un mod pozitiv. Eu am ales alt drum.” Așa a început discuția cu Ovidiu Buha, închis la 16 ani, pentru tentativă de omor, în Centrul de Detenție pentru Minori Tichilești (Brăila). Totul a pornit de la o ceartă în familie, într-un moment în care băiatul se afla sub efectul drogurilor.

În aprilie 2026 am petrecut o zi în centrul de detenție de la Tichilești, loc în care sunt închiși 220 de adolescenți și tineri condamnați pentru tentativă de omor, crimă, viol și tâlhării.

Redacția Totul Despre Mame a ales să documenteze această temă pentru că, dincolo de știri și reacții emoționale ce apar când un minor comite fapte grave, există un adevăr incomod, greu de acceptat: majoritatea acestor adolescenți nu apar din senin în statistici, ci vin din contexte în care semnele au existat, dar nu au fost luate în considerare și aprofundate la timp.

Credem că părinții au nevoie să înțeleagă semnalele de alarmă, chiar dacă sunt incomode, pentru a putea recunoaște devreme riscurile și pentru a interveni înainte să se ajungă la tragedii.

Puteți citi mai jos povestea unuia dintre tinerii închiși, iar reportajul integral realizat în centrul de detenție pentru minori e disponibil aici: Copilărie după gratii. O zi la Tichilești, în centrul unde ajung minorii care ucid.

„Părinții mă iubeau și-mi ofereau tot ce aveam nevoie”

Ovidiu Buha este originar din Turda, județul Cluj, și a fost adoptat de mic de o familie care nu i-a ascuns niciodată acest lucru. Mama lui este profesoară, iar tatăl, medic veterinar. În copilăria mică, adopția nu a avut o semnificație aparte pentru el.

Lucrurile s-au schimbat însă când a ajuns la școală și a devenit ținta glumelor și a comentariilor răutăcioase. Își amintește că a început să îi fie rușine de faptul că e adoptat și, o vreme, a făcut tot posibilul să ascundă asta de colegi și prieteni.

Mărturisește acum că nu a putut să se apropie de părinții lui așa cum ar fi vrut. „Am avut un sentiment de abandon care m-a determinat să nu mă atașez de părinți. Chiar dacă ei mă iubeau și îmi ofereau tot ce aveam nevoie, eu aveam o barieră”.

Citește continuarea articolului AICI.