Prețurile de transfer, printre provocările extinderii transfrontaliere pentru start-upurile din IT
Extinderea unei afaceri peste granița statului în care a fost dezvoltată este un proces complex, cu multiple implicații, care presupune o planificare minuțioasă și atenție sporită la aspecte neîntâlnite anterior, cum ar fi regimul fiscal aplicabil tranzacțiilor realizate între compania mamă și entitatea afiliată. Și, dacă aspectele de acest gen sunt relativ ușor de gestionat de către societățile mari, pentru cele mici, ele pot reprezenta adevărate provocări. Mai mult, start-upurile interesate să își extindă activitatea pe piețe externe avansate (în special cele din IT care vizează piața din Statele Unite) se confruntă cu dificultăți specifice, generate de faptul că desfășoară activități în jurisdicții cu regimuri fiscale complet diferite. Care sunt aspectele esențiale pentru conformare?
O preocupare crucială în acest scenariu constă în gestionarea strategică a fluxului de capital provenit de la compania mamă, prin diverse mecanisme, cum ar fi contractele de prestări servicii, acordurile de management, transferurile de proprietate intelectuală și împrumuturile intra-grup. Toate aceste mecanisme au la bază conceptul de prețuri de transfer, care trebuie aplicat corect, astfel încât să se asigure conformarea fiscală și eficiența operațională. În consecință, este esențial ca aceste tranzacții să respecte standardele legale și principiul valorii de piață, pentru a oferi garanția că termenii acordurilor sunt similari unor tranzacții posibile între părți independente.
Dificultăți în stabilirea valorii de piață a serviciilor
Pentru start-upuri în general și pentru cele din IT în special, drumul către conformare și eficiență este cu atât mai complicat. Una dintre provocările cu care astfel de entități se confruntă constă în determinarea valorii echitabile de piață pentru serviciile oferite și pentru împrumuturile contractate, procese adesea complicate de particularitățile serviciilor de tehnologie și de lipsa unor termeni de comparație. Complexitatea este accentuată de diferențele semnificative dintre reglementările fiscale din cele două jurisdicții (SUA și România în acest caz), care impun abordări diverse și prevăd sancțiuni pentru neconformare.
Referitor la împrumuturile intra-grup, o importanță deosebită trebuie acordată stabilirii dobânzilor și respectării condițiilor specifice practicilor comerciale uzuale. Autoritățile fiscale analizează cu vigilență aspectele de acest gen și acționează prompt pentru a corecta eventualele discrepanțe, ceea ce poate conduce la stabilirea unor obligații fiscale suplimentare sau la aplicarea de sancțiuni pentru contribuabilii în cauză. Astfel, start-upurile din IT trebuie să abordeze cu prudență strategiile de capitalizare și structurile de îndatorare și să le documenteze corespunzător pentru a justifica termenii contractuali și ratele dobânzilor, valabili atât în momentul acordării finanțărilor, cât și pe durata de viață a acestora, astfel încât să se poată demonstra că au fost luate în considerare atât volatilitatea pieței, cât și fluctuațiile dobânzilor pe perioada de derulare a împrumuturilor.
De asemenea, contribuabilii implicați trebuie să acorde o atenție sporită planurilor de rambursare a împrumuturilor, mai ales în condițiile în care autoritățile fiscale tind să considere nedeductibile cheltuielile cu dobânzile aferente unor împrumuturi nerambursate sau convertite în aport la capitalul social (acțiuni sau părți sociale).
Nu în ultimul rând, companiile locale care prestează servicii către entități din grup trebuie să evalueze în permanență conformarea cu principiul valorii de piață, întrucât autoritățile fiscale se așteaptă ca marjele de profit obținute de companiile din acest domeniu să fie destul de ridicate, având în vedere performanța istorică a industriei IT.
Pe partea de cheltuieli, documentarea serviciilor primite de companiile locale de la afiliații externi trebuie efectuată, de asemenea, cu promptitudine pe parcursul recepționării acestora, întrucât recuperarea ulterioară a documentelor relevante se poate dovedi un exercițiu anevoios odată cu trecerea timpului.
Costul neconformării
În caz de neconformare, societățile în cauză pot suporta consecințe severe, cu impact semnificativ asupra lichidităților și stabilității financiare, aspecte esențiale pentru start-upuri, care, prin definiție, sunt la început de drum, și cu atât mai mult pentru cele din sectorul IT, recunoscut pentru competitivitatea ridicată, dar în care investițiile în cercetare, dezvoltare, personal calificat și expansiune sunt nu doar consistente, ci și prioritare pentru a asigura supraviețuirea pe piață.
În același timp, în numeroase piețe dezvoltate, contribuabilii pot apela la mecanisme prevăzute de legislația fiscală, prin care să diminueze aceste riscuri. Principalul instrument care poate fi folosit în acest sens este acordul de preț în avans (APA). Acesta funcționează și în România și presupune stabilirea anticipată a prețurilor la care urmează să se realizeze tranzacțiile transfrontaliere, împreună cu autoritatea fiscală, astfel încât, în cadrul controalelor ulterioare, inspectorii fiscali să nu poată impune ajustări de prețuri de transfer și, implicit, sume suplimentare de plată pentru contribuabilii în cauză. Existența unor astfel de mecanisme în piața vizată pentru extindere poate reprezenta, așadar, un criteriu important de care trebuie să țină cont o societare în momentul în care ia o astfel de decizie.
În concluzie, o abordare eficientă necesită o planificare preventivă, inițiată chiar din etapele preliminare ale strategiei de extindere a businessului. În acest sens, este recomandat ca start-upurile să investească în elaborarea unor politici de prețuri de transfer coerente susținute de documente legale robuste, care să reflecte în mod autentic valoarea tranzacțiilor pe care le derulează cu entitățile afiliate. Această abordare presupune efectuarea unor studii amănunțite de comparabilitate, evaluarea detaliată a riscurilor de neconformare, utilizarea instrumentelor fiscale aplicabile pentru diminuarea acestora și documentarea riguroasă, astfel încât să fie respectate toate reglementările legale și fiscale în vigoare.
Articol de opinie de Ionuț Alexe, Manager, Prețuri de Transfer, Deloitte România, și Mircea Farcău, Managing Associate, Reff & Asociații | Deloitte Legal