Prințul Harry – Rezervă. Cum s-a făcut de-a ajuns Prințul un broscoi CRONICĂ DE CARTE

​Prințul Harry – Rezervă, e cartea desigur. Dar gluma asta cu Prințul devenit broască am savurat-o înainte de carte. Și mă răd de ea și acum. Așa că ticăloșit și în capcana unei glume, vă voi explica aici cum s-a făcut de un Prinț s-a transformat în Broscoi. Și la asta a contribuit toată seria de fapte ale vieții și monarhiei: moartea mamei, răceala monarhiei, haiduceala bunicii și un el însuși care nu s-a dezmeticit nici astăzi. Prințul Harry – Rezervă, Editura Nemira, acum, aici într-o cronică despre căutarea tandreței.

Prințul Harry – Rezervă, lista nebuniilor, cancanurilor

Își pierde virginitatea în spatele unui pub. Are atacuri de panică îngrozitoare. Se iubește cu fete la întâmplare, îi îngheață penisul de frig, împușcă talibani, împușcă și fazani, se bate, chiar cu frati-su pentru că a numit-o pe Meghan “abrazivă”, își usucă hainele pe un calorifer, face cumpărături deghizat, cumpărături precum raiduri militare, în mare viteză. A trecut prin “sălbăticie”: a tras cocaină, a fumat marijuana și a încercat și bomboane de ciocolată cu ciuperci halucinogene. După ciuperci, a băut tequila și așa coșul de gunoi a devenit “un cap” cu care a trăncănit vrute și nevrute. „Eram în baie, iar lângă toaletă era un coș de gunoi rotund, argintiu, avea o pedală pentru a deschide capacul. M-am uitat la coșul de gunoi. S-a uitat înapoi la mine. Apoi a devenit… un cap. Am apăsat pe pedală și capul a deschis gura. Un rânjet imens. Am râs, m-am întors, am făcut pipi. Acum toaleta devenise un cap. Vasul era ca o gură căscată, iar balamalele capacului erau ochii.” În timpul unui concert, îl ascultă pe Brian May cântând pe acoperiș și observă că bunica lui, Regina Elisabeta, poartă dopuri de urechi. Aha și urăște presa băgăcioasă, rea, care i-a omorât mama.

FOTO: după coperta cărții apărută la Editura Nemira

CREDIT FOTO: Maureen McLean / Shutterstock Editorial / Profimedia

Cum s-a-ntâmplat de a ajuns Prințul Harry un broscoi?

O explicație vine de aici: „Familia presupunea distanță, firește. Oricât de mult iubeai pe cineva, nu puteai depăși nicicând acea prăpastie dintre un monarh și un copil, să zicem, ori dintre un moștenitor și o rezervă. Atât fizic, cât și afectiv (…) Generația mai vârstnică menținea, aproape fără excepție, interdicția oricărui contact fizic: fără îmbrățișări, fără sărutări, fără bătăi pe umăr. Doar când și când, poate, o atingere a obrajilor… și asta la ocazii speciale“. Și-n clipa în care Meghan l-a mângâiat, a devenit al ei. Sună ca-n basm, dar explicația e cu mult mai profundă. Vine dintr-un permanent refuz al tandreței părintești, dintr-o nevoie firească și mereu reînnoită a ocrotirii materne și paterne. Să nu uităm că mama sa moare la vârsta de 12 ani. Ori acest șoc n-a avut parte de vreo grijă din partea tatălui sau bunicilor. Lăsat de capul lui, cu o traumă greu de digerat, niciodată vindecată, Harry nu va reuși să se vindece singur. Devine hipersensibil, îl afectează cu mult mai mult gesturile și replicile din familie. Mai mult, se duce în Armată, un loc iarăși unde n-ai cum să-ți digeri trauma. O lume a acțiunii te poate face să ștergi din intensitatea durerii, dar în niciun caz să uiți de tot că duci cu tine un rău. Și Prințul Harry povestește cum lăsat la vatră, terminându-și misiunea afgană nu știe ce să facă cu corpul lui cu mintea lui. Ce să facă? E singur și atacurile de panică, anxietățile îi sunt prieteni buni, printre prieteni de-o bere.

Prințul Harry și interpretarea anapoda a lumii

O traumă de acest fel te face să nu interpretezi corect lumea din jur. Să iei cuvintele în sensul lor propriu. Să fii prea exigent, să fii mereu în alertă. Uite-l pe Charles, tatăl, venind la o reprezentație. Și acesta deși se amuză copios, da, este mustrat strașnic că a râs la pasajele în care nu trebuia, că a stricat piesa, seara. Prințul Harry pare că n-are nuanțe. În fapt, trauma urlă în el și nu-l lasă să se destindă. Și sunt multe astfel de momente din viața regală în care omul nu-nțelege ce se întâmplă, i se pare o lume egoistă și mereu împotriva lui.

Prințul Harry e Spare, “Rezervă”

Da, se fac glume pe această temă că este rezerva fratelui său Will la succesiunea tronului. “Eu eram umbra, sprijinul, Planul B. […] Am fost menit să ofer un substitut, un element de distragere, o diversiune și, la nevoie, un organ de rezervă. […] Toate acestea mi‑au fost prezentate în mod explicit încă de la începutul vieții și, de‑atunci, reamintite cu regularitate.” Și aici este o enervantă, imposibilitate de a trece peste această ștampilă. Și mai este dovada lipsei de “dialog” între tată și fiu, între bunici și nepot. Prințul Harry nu se simte cu adevărat inclus în familie. Și interpretează, iarăși spun, ca un străin ce se-ntâmplă în familie, ia cuvintele la propriu, nu e-n stare să gestioneze situația.

Harry – Protocol și Interziceri

Și câți dintre noi rezistăm la așa ceva? Din cartea lui Harry nu știm până la capăt cum e la Palat, cum e în lumea Regală. I se pare că angajații conspiră, că Regina mamă îi întoarce mereu spatele. Memorabilă e scenă în care monarhul și nepotul apucă fazani morți, „corpurile lor încă calde prin mănușile mele” după o vănătoare în Sandringham. Și el încearcă să-i vorbească Reginei, dar ea tot timpul se sustrage, fuge de momentul dialogului. Și când se-ntâmplă totul e înspăimântător: „Mi s-a spus că, ăă, trebuie să-ți cer permisiunea de a o cere în căsătorie pe Meghan”, mormăie Harry. „Ei bine, atunci”, răspunde Regina în treacăt, „probabil trebuie să spun da”. Un dialog stângaci care dă drumul presupunerilor. „A fost sarcastică? Se opune? Face pe nebuna? Nu mă suportă? Nu-i place de Meghan? ” E o rătăcire în limbaj, o represivă și reînoire înstrăinare de sine și de protocol.

Totuși Charles

„Seara, eu strigam jos: «Mă duc la culcare, tată!». Întotdeauna striga vesel înapoi: «Voi fi acolo în curând, băiete drag!». Stătea pe marginea patului meu, nu a uitat niciodată că nu-mi place întunericul, așa că mă gâdila ușor pe față până adormeam. Am cele mai frumoase amintiri ale mâinilor lui pe obraji, pe frunte“.

CREDIT FOTO: Jonathan Brady / AFP / Profimedia

Gâdilat ușor nu mângâiat, aș sublinia eu. Mângâierile vor veni de la iubita lui Meghan Cartea spusă de Prințul Harry și scrisă de un biograf intră în acest regim al furiei, al neînțelegerii și neîmpăcării. Și ăsta este meritul biografului de a reda aceste procese psihice care dau rateuri în mintea Prințului Harry.

Cartea Rezervă nu va dărâma sistemul monarhic

Mamă, ce explozie! Nimic nu se va întâmpla. De ce? Pentru că avem și altă mărturie din interior. Iată un William, nu? Care s-a adaptat la Sistem. Will e matur, Harry e un copil. În definitiv un Sistem, monarhic, nu dictatorial, nu prăjește pe nimeni, ci doar te lasă în sosul tău. Dacă nu înțelegi ce ți se întâmplă “te prăjești” singur. Și Prințul Harry o are pe Meghan, ca să fiu rău, care a făcut din el un broscoi, a fost ca o “substanță de contrast”, i-a oferit ceea ce Regalitatea i s-a părut că nu i-a dăruit și ceea ce e firesc să-i acorde o femeie, dacă e femeia lui: mângâieri, atenție, înțelegere.

Prințul Harry – Rezervă. Cum s-a făcut de-a ajuns Prințul un broscoi?

Este Prințul Harry un „broscoi” acum? Poate. Pentru că „broscoiul” din carte urlă după viața ce i s-a părut lui că a fost rea. Din cauza unei traume Prințul Harry „Spare”/”Rezervă” o vede rea. Și din cauza iubirii cu Meghan Prințul Harry „Spare”/”Rezervă” o vede bună.

Adevărul lui Rezervă este că un copil are nevoie de tandrețe ca să se simtă iubit, dar și pentru a vedea lucrurile mai bine. Așa cum alt adevăr este că unii copii au nevoie de mai multă tandrețe decât alții. Prințul Harry, sper, s-o aibă din partea lui Meghan Markle pe termen cât mai lung, ca-n basme, până la adânci bătrâneți. Pentru că revolta Prințului Harry cu greu va găsi o înțelegere printre Charles, regele, William, succesorul – frate. Ei au văzut mereu altfel lucrurile. Au înghițit altfel „broscoiul” dispariției Dianei.

CREDIT FOTO: WPA-Pool / MEGA / The Mega Agency / Profimedia