Profetul Nastase si sapunul PSD (de Simona Popescu)

Una peste alta, ne-am trezit cu o pleiada de analisti pesedisti care se intrec in a ocoli dezbaterea reala axata pe subiecte de interes general, preferand in schimb sa imprumute din metodele reclamei comerciale, de parca ar vrea sa vanda vreo marca noua de sapun.

De pilda, atunci cand se vorbeste despre PSD, in incercarea unora de a sublinia cresterea partidului in sondaje, fie chiar si numai pana la 20%, se face abstractie de faptul ca situatia reala a partidului nu mai are nici o legatura cu actuala configuratie parlamentara, rod al unei alte conjuncturi politice din anul 2004.

Asta stia si Adrian Nastase atunci cand a anuntat ca a gasit solutia salvatoare pentru PSD: intrarea la guvernare pe termen lung alaturi de PNL, elaborarea unui program comun de guvernare. Ideea lui Nastase nu e noua. Ea este vehiculata de ceva vreme.

Chiar si Traian Basescu le propusese PNL si PSD sa-si asume public si deschis colaborarea, sa paraseasca astfel subteranele politicii.

Nastase n-a facut decat sa spuna cu voce tare ceea ce gandesc colegii sai. Sa vorbeasca despre beneficiile guvernarii pe care pesedistii nu vor sa le piarda din cauza liberalilor care resping oficializarea legaturii.

PSD a adus PNL exact acolo unde a vrut, iar acum incearca sa traga maxime foloase electorale din asta.

El are totusi dreptate atunci cand vorbeste despre faptul ca intelegerea dintre PNL si PSD pentru majorarea pensiilor ar fi trebuit recunoscuta.

E adevarat ca daca Tariceanu si Geoana si-ar fi asumat barbateste modificarea legii pensiilor umar langa umar, fara atatea contre intre ei pe tema paternitatii, ambele partide ar fi castigat. Au gestionat insa gresit subiectul.

Electoratul ambelor partide le-ar fi apreciat cu siguranta onestitatea. In plus, pensionarii s-au bucurat ei de majorare dar, cum vor ca ea sa fie sigura, ar fi dorit si ei sa stie sursele de finantare, nu numai presedintele.

Insa nu le-a spus nimeni, iar Guvernul a pierdut din aceasta cauza, vulnerabilitatea sa datorata faptului ca a cedat inca o data PSD-ului devenind, in ciuda celor care sustin contrariul, mai mult decat evidenta.

Politica PSD este de santaj ordinar constand numai in amenintarea permanenta a Guvernului cu motiunea de cenzura. Atata stiu si pesedistii din esaloanele doi si trei.

Cum ii supara liberalii ori mai au vreo revendicare pentru care insista, gata spun de motiune de cenzura. Culmea e ca au un succes incredibil. Guvernul se executa in cel mai scurt timp.

Nici in plan european pesedistii nu prea au ce oferi. Dovada balbaiala ingrozitoare de la intocmirea listelor pentru europarlamentare. Din calculele lui Nastase rezulta ca PSD si PNL nu pot trai unul fara altul la putere.

Socoteala lui poate fi infirmata de un singur mare adevar. Ion Iliescu a facut PSD dupa chipul si asemanarea sa.

Oricate fente ar incerca actualii lideri, tot la mana lui Iliescu ajung. Problema partidului este ca are mari sanse sa aiba soarta PNTCD, care s-a stins incet, o data cu Seniorul sau si, de atunci, zbaterile politice n-au reusit sa-i mai readuca pe taranisti in prim-plan. PSD va pieri o data cu Ion Iliescu.

In preajma europenelor au revenit in actualitate intrebari de genul: este PSD o alternativa? S-a refacut? S-a schimbat ceva pentru a deveni un real partid social-democrat european? S-a desprins de trecut? I-a eliminat pe corupti? S-a reformat?

Sau este doar un mare sapun pe care s-ar putea sa alunece un PNL prea atent sa sustina guvernul Tariceanu nr. 2 incat nu prea se mai uita pe ce cai a apucat-o.