Protestele nu-s contra RMGC, ci contra statului; raspuns lui Dragos Aligica

Prietenul Dragoş Aligică a dat drumul mai jos unei discuţie cruciale, pornind de la protestele contra Roşia Montană, dar trecând dincolo de ele. Practic, el reproşează corporaţiilor de tip RMGC că n-au făcut nimic ca să încurajeze implantarea ideii de piaţă liberă şi reguli de joc capitaliste în România, să reproducă aici modele de succes din Occident, unde investiţia făcută în infrastructura de idei e la fel de importantă ca cea în maşinării industriale, ci au preferat să încerce să-şi rezolve punctual şi pe uşa din dos a autorităţilor, cu metodele cunoscute, afacerile lor particulare. Ca atare, îşi merită soarta de a lua ciomege pe spinare de la anti-capitalişti, sinceri în pornirea lor anti-RMGC

Am două probleme cu argumentul ăsta. Prima şi cea mai importantă este că Dragoş intră astfel în logica majorităţii demonstranţilor, care spun că protestele sunt / trebuie să fie contra RMGC, corporaţiilor în general, care culeg ce au semănat. Mie mi se pare însă că protestele sunt / trebuie să fie contra statului, care a creat bulibaşeala în toţi aceşti , prin lălăială, mesaje confuze, populism, iar acum printr-o lege dată peste noapte, fuşerită, cu unele prevederi discutabile, adică a sărit brusc de la o extremă la alta. Poate nici nu-i atâta corupţie cât se crede, deşi o fi şi asta, ci uzuala incompetenţă, superficialitate, super-politizare şi fugă de orice răspundere, care au existat mereu dar n-au făcut decât să se accentueze de când guvernul Ponta-USL, febleţea moraliştilor de sertar până mai ieri, se află la putere.

Anti-capitaliştii vor corporaţii bune, blânde şi morale ca să ne fie tuturor mai bine (în caz că le vor defel) şi mă miră că Dragoş nu dezumflă în primul rând această iluzie. Când noi ştim de fapt că “nu de la bunavoinţa măcelarului, brutarului sau berarului aşteptăm noi să ne vină masa, ci de la grija cu care aceştia îşi urmăresc propriile interese”. Orice corporaţie vine cu planul de afaceri, cât mai profitabil, şi îl supune aprobării, în special într-o industrie super-reglementată ca mineritul. In societăţile civilizate e treaba statului să se ocupe de externalităţi, când ele există, şi să apere interesul public. Or, aici văd eu eşecul major – nu al pieţei, ci al statului – că n-a reuşit ca după aproape 15 ani de studiat acest plan, să vină şi să spună: stimaţi tovarăşi, având în vedere studiile şi analizele pe care le-am comandat, avizele preliminare de la agenţii independente, părerile pro şi contra, cu toată incertitudinea reziduală firească în asemenea proiecte complicate, a rezultat că riscurile sunt mai mici decât beneficiile, aşa că îi dăm drumul. Dar vom supraveghea atent iar dacă riscurile cresc pe parcurs, vom lua măsuri în consecinţă. Sau invers, dacă aşa iese din evaluare.

In loc de asta, avem sucelile ridicole ale politicienilor şi comentatorilor care se întorc după cum bate vântul, în frunte cu cuplul prim-ministerial Victor&Daciana, vrând să fie cu fundul în toate bărcile posibile. O anume laşitate şi ambiguitate în decizie pe subiecte fierbinţi există în toate guvernările democratice, din Franţa până în SUA, dar parcă nicăieri nu s-a juns la asemenea caricatură: eu sunt şi pentru, şi contra, vreau să fiu la vârful puterii dar nu-mi asum niciodată nimic. Şi nici nu au rămas în acele state doar cu mici ciozvârte de presă care este mai coruptă decât politicienii pe care îi critică.

A doua observaţie pe care o am ar fi că e nerealist, sau poate doar prea devreme, să avem în România genul de acţiune de lobby civilizat pe care o sugerează Dragoş: în baza unor reguli şi principii; la vedere, nu pe sub masă; preferabil pe baze asociative, iar nu firmă cu firmă. Dacă e să fim corecţi, există un timid început în direcţia asta şi câteva exemple de bună practică, ce lipseau cu totul acum 10 ani, însă acţiunea individuală pe interese punctuale, sau chiar non-acţiunea laşă, încă predomină. Noi la EFOR ştim foarte bine asta şi ne-am pus rău cu toată lumea când am dat pe goarnă ce vedeam, în sectorul sensibil al energiei, unde toţi privaţii stau pe fund şi cu gura lipită aşteptând să le rezolve FMI şi UE problemele, nu cumva să se pună rău cu distinsul premier şi grupurile de interese din administraţie: http://www.contributors.ro/economie/mai-bine-cu-sau-fara-fmi-intreba%C8%9Bi-companiile-din-energie

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro