PSD il accepta pe jucatorul Traian Basescu (de Cristian Ghinea)

Prezent acum doua saptamani la o conferinta organizata de Colegiul Noua Europa, profesorul Philippe Schmitter, un nume cunoscut in domeniul teoriilor democratizarii, a indemnat participantii care se cantonau in descrierea sistemelor constitutionale sa priveasca la modul in care practica constitutionala completeaza litera legii fundamentale.

Constitutiile nu pot cuprinde toate situatiile reale care pot sa apara pe scena politica, iar diversele configuratii de putere pot indrepta balanta spre o institutie sau alta. Avand in minte cele spuse de Schmitter, tind sa cred ca negocierile dintre PSD si PD cu supervizarea presedintelui Basescu au reprezentat mai mult decat pareau la prima vedere.

Acceptand sa intre in jocul in care presedintele negociaza guverne, PSD renunta de facto la interpretarea minimalista a Constitutiei, pe care a sustinut-o atunci cand a propus suspendarea.

Dincolo de tensiunile personale dintre actorii implicati, suspendarea si refendumul au fost un conflict asupra interpretarii Constitutiei. Marea coalitie PSD-PNL-PC-PRM-UDMR a dorit sa impuna o interpretare minimala a rolului constitutional al presedintelui.

Daca recitim documentul de suspendare intocmit de PSD si raportul comisiei Voiculescu, se vede acolo ca presedintele Romaniei ar fi trebuit redus la un rol pur simbolic. Autorii neaga presedintelui orice drept de a interveni sau macar comenta situatia politica.

Aceasta interpretare nu are fundament in textul Constitutiei, care este vaga in ce priveste puterile presedintelui, dar este vaga si in ce priveste restrictiile impuse presedintelui (desi este limpede acolo unde ii acorda imunitate pentru declaratiile politice).

Acest text vag ramane sa fie aplicat functie de distributia reala a puterii intre partidele politice si de puterea de influenta a presedintelui asupra acestor partide.

Conflictul de interpretare a Constitutiei a plecat tot de la distributia de putere. Traian Basescu a candidat promitand sa fie presedinte-jucator, mergand pe o interpretare maximala a textului constitutional, conform principiul legal: ce nu este expres interzis este permis. Insa adversarii sai au dorit sa-l limiteze mai mult decat permitea legea fundamentala. Si au suferit o dubla infrangere.

Mai intai, Curtea Constitutionala le-a respins argumentele. Iar Curtea nici nu putea sa dea alta decizie, pentru ca documentul de suspendare adauga functiei prezidentiale restrictii neprevazute de Constitutie. Al doilea esec a fost, bineinteles, la referendum. Astfel, lupta asupra interpretarii Constitutiei a fost decisa in favoarea unui rol mai mare al presedintelui in jocul politic.

PSD nu a facut decat sa recunoasca noua realitate participand la negocieri cu Basescu asupra formulei de guvern, deci recunoscand ca presedintele poate juca un rol legitim in aceasta poveste.

Nu PSD a fost primul partid din coalitie care a recunoscut noua realitate. Intr-un mod aproape comic, Dan Voiculescu l-a invitat imediat dupa referendum pe Basescu sa isi asume „guvernarea in mod transparent, sa participe cat mai des la sedintele de guvern, sa fie solidar cu guvernul, astfel incat sa nu mai dea vina pe nimeni”.

Asta dupa ce raportul final al comisiei parlamentare conduse tot de Voiculescu il condamnase pe presedinte pentru ca incearca sa isi subordoneze guvernul si pentru ca participa la sedintele de guvern.

Sa fim bine intelesi. Nu asistam la o revolutie constitutionala tacita. Desi Emil Constantinescu si Ion Iliescu vor sa ne faca sa credem altceva, primii doi presedinti ai Romaniei au jucat si ei un rol politic activ. Nicolae Vacaroiu a fost primul-ministru personal al lui Iliescu. Pe Petre Roman l-a dat jos cu minerii, deci s-ar spune ca a depasit cu mult rolul de presedinte-jucator.

Iar in timpul lui Nastase, Iliescu a avut ultimul cuvant in politicile guvernamentale majore, a se vedea cum a ingropat ideea de cota unica prin 2003. In ce il priveste pe Emil Constantinescu, acesta l-a lasat pe Radu Vasile fara ministri, de ajunsese premierul sa se incuie in birou. Nu e nimic nou in a avea un presedinte implicat politic.

Singura noutate e ca Basescu a avut nevoie de un referendum pentru a castiga un rol acceptat natural pentru predecesorii sai.