Racheta Starship este la câteva zile de un nou test, la șapte luni de la explozia din aprilie
Cea mai puternică rachetă din lume, Starship, dezvoltată de compania lui Elon Musk, este pe rampa de lansare și se găsește la câteva zile de un al doilea test orbital, după ce racheta din primăvară s-a dezintegrat imediat după lansare.
Dacă autoritatea FAA va acorda aprobarea, noul Starship va face testul cel devreme în ziua de vineri, 17 noiembrie de la Starbase Boca Chica, Texas. Prima încercare a fost pe 20 aprilie și, deși s-a încheiat cu o explozie, le-au dat celor de la SpaceX multe informații despre ce a mers prost. Compania a avut nevoie de peste jumătate de an pentru a remedia problemele de design.
Acest al doilea test NU poate fi realizat fără undă verde dată de Federal Aviation Administration.
La acest test, Elon Musk și oamenii săi speră că racheta Super Heavy și nava Starship vor sta și mai mult în spațiu. La nici trei minute de la lansare cele două mega-elemente ar trebui să se separe și să pornească pe căi diferite. Nici la acest test, SpaceX nu va recupera vreunul dintre elemente, dar speră că se vor separa cu succes și că vor ajunge cu succes în ocean (Super Heavy la opt minute de la lansare, Starship la 90 de minute).
Treapta Starship, de 50 metri lungime și propulsată de șase motoare Raptor, ar trebui să ajungă pe orbita terestră la acest teste din toamna lui 2023 sau la cel care – foarte probabil – ar trebui să aibă loc la început de 2024. Dacă Starship va ajunge pe orbită, un alt „prag” esențial va fi ca scutul termic să reziste la temperaturile de mii de grade Celsius de la reintrarea în atmosferă.
Rachetele Falcon 9, care sunt lansate o dată la câteva zile, cu sateliți, revin și pot fi reutilizate, fiindcă aterizează cu ajutorul unor „picioare”. Racheta Super Heavy nu va putea folosi un sistem similar, pentru că este mult mai mare, picioarele ar adăuga mult la greutate și ar putea ceda la revenire. Pentru Super Heavy a fost gândit un altfel de mecanism de recuperare: racheta revine la rampa de lansare, încetinește aproape total și este apucată de un braț mecanic uriaș.
Va fi un moment plin de suspans după ce totul va fi decurs bine în tot testul Starship și vom ajunge în momentul în care vom privi cum brațul apucă racheta și o așază frumos pentru a fi folosită și pe viitor. Să sperăm că pe parcursul lui 2024 vom ajunge la un astfel de punct.
Mergând și mai departe în viitor va fi de referință momentul când se va efectua primul test de alimentare pe orbită. Când o rachetă este lansată, consumă în primele minute aproape tot combustibilul, așa că dacă este ca oamenii să fie trimiși în misiuni mai lungi pe Lună – și în viitor spre Marte – va fi nevoie de foarte mult combustibil.
Realimentarea este o chestiune foarte complicată și pe Terra, așa cum s-a văzut și la încercările de lansare a rachetei SLS a NASA, din misiunea Artemis 1. Ne putem imagina ce super-reușită tehnologică va fi când se va realiza o alimentare pe orbită a rachetei de la un rezervor cu combustibil și cu oxidanți (un „fuel depot”).
Aceste tehnologii pentru „on-orbit refuelling” vor însemna că o rachetă Starship va trebui lansată pe orbită și plasată acolo pe post de „rezervor” de combustibil. Apoi, o altă mega-rachetă, gândită pentru o misiune complexă, va trebui să se cupleze la acea primă rachetă.
Surse: phys.org, space.com
INTERVIURILE HotNews.ro