Raducanu, Presecan, Ungureanu si Ponor: Belu si Bitang nu ne-au agresat niciodata. Maria era mai ciudata/ Mariana Bitang: Eu nu am batut-o. Regasesc foarte multa rautate in carte

Fostele gimnaste Andreea Raducanu, Claudia Presecan, Corina Ungureanu si Catalina Ponor au declarat marti seara, la Antena 3, ca nu au suportat niciun fel de violenta in cadrul lotului de gimnastica, iar antrenorii de gimnastica le-au fost ca niste parinti. In platou s-au aflat si antrenorii Octavian Belu si Mariana Bitang.

Multipla campioana olimpica Corina Ungureanu a avut o reactie extrem de dura la adresa fostei sale colege de lot:

„Eu am avut noroc sa citesc cartea. Nu vreti sa stiti ce se afla in sufletul meu pentru ca m-am trezit intr-o realitate in care eu nu ma regasesc. Ea vorbeste despre trairile mele care mie nu ii apartin… Fiindca ma agasa mereu, eu am fost cea care m-am dus la domnul Bellu si am spus va rog sa ma mutati din camera. Nu pot sa ma odihnesc, nu pot sa ma concentrez la antrenament. Era diferita Maria, dar eu am acceptat-o cum era… Dar cine esti tu sa zici asa ceva? Cum iti permiti tu sa zici asa ceva…cum sa zici mizeriile astea despre acesti oameni care sunt ca parintii nostri?!”, a spus Corina Ungureanu.

„Daca si-a gasit linistea publicand aceasta carte, nu stiu daca nu cumva pretul e un pic cam mare”, a spus Andreea Raducan.

A lipsit insa din emisiune intrebarea esentiala: „Au fost fetite batute la lot sau nu?”

Declararatii Octavian Belu:

• Sigur ca am fost mai severi, dar numai in ceea ce priveste antrenamentul. Sa va ganditi ca aveam multe fete la lot care faceau tranzitia de la fetite la persoane adulte, iar parintii lor ni le-au incredintat noua si aveam multa responsabilitate.
• Am gasit fete in gara noapte, unele fugeau la cetate Deva unde s eputeau intampla multe
• E mult folclor insa legat de „geamuri batute in cuie”, „alimentatie doar cu salate etc. Intrebati orice locuitor al Devei ca va poate spune asta
• Si noi am fost frustrati ca nu amavut viata sociala, dar asta afost situatia
• Si noua ne-ar fi placut doar sa ne antrenam, dar a trebuit sa facem si munca administrativa, sa fim si parinti…
• Ma doare fiindca cu Maria aveam o relatie speciala. Am simtit-o mereu ca fiind un copil sensibil, schimbam poezii cu ea…
• Nu am defavorizat pe nimeni la lot si nu inteleg de ce zice asta. Simt ca am esuat ca pedagog

Declaratii Mariana Bitang:

• Eu nu am batut-o si ea recunoaste asta
• A fost ca intr-o familie, s-a mai tipat, s-a mai scapat cate o vorba…
• Si ele au mai tipat la noi
• Eu nu am avut niciodata favorite la lot
• E mult venin in carte fata de mine si se simte asta
• Regasec foarte multa rautate in carte. E mai degraba dorinta de a lovi, de a denigra.
• Dumnezeu mi-e martor ca sunt total straina de caracterizarea ei

Belu si Bitang

Foto: captura Antena 3

Campioana mondiala absoluta la gimnastica, Maria Olaru a scos o carte autobiografica (lansarea oficiala va avea loc pe 4 iunie), in care povesteste pasaje din viata de gimnasta. „Pretul aurului. Sinceritate incomoda”, este titlul cartii. „Mi-a indesat cateva palme de invatatura, si are domnul Bellu o mana grea”, povesteste Maria, conform Gazetei Sporturilor.

Aici poti citi intreg materialul.

Pasaje din cartea Mariei Olaru, conform Gazetei Sporturilor:

„Am avut o zi foarte proasta. La antrenamentul de dimineata am mers prost. De cand m‑am trezit din pat ma durea spatele foarte tare. Atunci la antrenament nu am putut sa fac mai nimic. Cand a vazut d‑nul Carpinisan ca fac prost la treisaizeci, a inceput sa ma bata. Mi‑a tras trei palme pana la barna.

La barna am stat in fata lui in pozitie de drepti si iar mi‑a tras o palma, apoi m‑am urcat din nou pe paralele si iar am facut prost pentru ca ma durea spatele din ce in ce mai tare. Cand m‑am dat jos, iar m‑a batut, mi‑a dat cu palma peste fata si m‑a trantit jos pe parchet, cand eram jos acolo a inceput sa ma calce in picioare. Plangeam foarte tare. Mi s‑au umflat ochii si fata. La ochi eram putin vanata” – Maria Olaru.

„Dupa‑amiaza a fost teroare. Am inceput cu sol, m‑a batut si s‑a purtat urat cu mine. Mi‑a dat de doua ori tare cu cauciucul peste fund. Dupa ce m‑a batut, nu am mai facut nimic. Ii faceam in contra si faceam mutre. Apoi m‑a trecut la sarituri. Acolo mi‑am batut joc de ea, atunci Lili Cosma m‑a dat afara din sala. Am stat in vestiar tot schimbul, apoi m‑a chemat la paralele.

Acolo am mers bine cu o singura exceptie, m‑am lovit la coaste. Dupa antrenament mi‑a zis ca nu mai face niciodata cu mine sarituri si mi‑a mai spus catar incapatanat. Era iute la manie si la meserie. La început, când vedeam ce le facea celorlalte… ma cam umpleam de groaza. Eu, care veneam de acasa cu spaimele si obsesiile mele – era tocmai ce nu‑mi trebuia. Uneori, teroarea e mai greu de suportat cand te temi ca vei fi pedepsita, decat pedeapsa in sine”- Maria Olaru.

Campioanele in platoul ‘Sintezei zilei’

Foto: captura Antena 3

„Partea si mai groaznica a urmat dupa aceea: parintii Andreei Ulmeanu au fost convocati la scoala, caci antrenorii principali voiau s-o exmatriculeze, ca sa dea un exemplu pentru toate celelalte. Asa se face ca eu (altfel, prea obisnuita cu violentele fizice care imi maltratasera copilaria) a trebuit sa asist si la o scena cumplita, pe care nu o pot uita.

Acolo, in sala, pe aparatul numit „sol”, in fata tuturor, tatal colegei noastre si-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos si a batut-o, lovind-o cu salbaticie, parca incitat de plansetele si contorsionarile ei. A fost un spectacol degradant si, pentru mine, traumatizant. Despre omenie sau utilitate, ce sa mai vorbim? Nimeni n-a intervenit, in vreun fel, sa i-o scoata din maini. De furie si de rusine, am plans, apoi, tot antrenamentul.

La sfarsitul sedintei de pregatire, il aud pe domnul Bellu (n.r. Octavian Bellu): «Olaru, ia vino-ncoace!… Ce-i asta la tine? Tu crezi ca pentru tine ar plange vreuna?». Si iar… jart… trosc, mi-a indesat cateva palme de invatatura. si are dl. Bellu o mana grea!… Dar dreptate a avut: niciuna dintre fete, desi se petrecuse sub ochii lor, nu a reactionat in vreun fel. Nu le privea pe ele” – Maria Olaru.

„Stateam ca proastele si salivam de pofta”

„Drumul Deva-Bucuresti, strabatut cu microbuzul lotului, trece peste Dealul Negru. Intr‑un loc, de o parte si de alta a soselei, se afla insirate un fel de dughene care ofera covrigi calzi, mici si gratare. Afacerea are mare cautare, foarte multe masini opresc pentru ospat.

Oricum, toata zona este bantuita de un miros innebunitor pentru orice om normal, daramite pentru cei flamanzi. Celor mari din microbuz (oameni si ei, nu?) li se facea pofta. Ca si noua, celor mici.

Cum sa nu opresti? Se facea cate o scurta escala. Antrenorii coborau sa manance, iar noi, «obiectele muncii», ramaneam cuminti acolo, in masina. Oricat am fi ferecat geamurile, degeaba… Stateam acolo ca proastele si salivam de pofta” – Maria Olaru.

Coloana de Titan

„Durerile de spate, in zona lombara, au aparut brusc si s‑au dezvoltat vertiginos. Nu doar ca mi‑au stanjenit si aproape imediat mi‑au blocat miscarile. Dar s‑a instalat o durere insuportabila, dublata de anchilozarea tuturor segmentelor corporale care implicau coloana. Jale! (…) In cele din urma, am fost consultata de seful Clinicii de Politraumatologie, doctorul Dan Negoescu. Un specialist priceput, atent si responsabil. Spre norocul meu, venea la Timisoara, ca sa consulte, si un eminent specialist ungur: doctorul Robert Veres, intemeietorul chirurgiei spinale.

Dumnealui m‑a examinat, mi‑a facut toate investigatiile si m‑a programat pentru temuta interventie, in clinica lui de la Budapesta. De pe urma ei, aveam sa port in coloana, toata viata, o tija de titan.

Atunci am aflat despre acest metal: doua dintre cele mai folositoare proprietati ale sale sunt rezistenta la coroziune si raportul duritate‑greutate mai bun decat al oricarui alt metal. Mai usor ca aluminiul, mai dur ca otelul. Numai bun pentru una ca mine, nu?” – Maria Olaru.

„Momentul retragerii si marul stricat”

„Mi‑am anuntat retragerea si aproape toti stiau ca ma tin de cuvant. Unii poate nu credeau, dar sperau. Ajunsa la camin, m‑am aruncat in problemele administrative. Stateam pe ganduri, la fel de singura, in camera mea. Televizorul, dat la cel mai mic nivel sonor (abia il auzeam de acolo, de langa el), imi retinea o minima atentie, caci tocmai se transmiteau niste reclame imobiliare, care ma interesau in mod deosebit. Cand… s‑a deschis usa si a intrat doamna Mariana.

Nu era in cea mai buna dispozitie posibila, lucru pe care l‑am simtit din prima. S‑a repezit glont si mi‑a inchis – cu un gest de comandant absolut – televizorul. «Draga, n‑ai de gand sa te mai potolesti? Nu vezi ca deranjezi pregatirea celorlalte, care mai vor sa faca gimnastica?!». Am avut inca o data confirmarea atitudinii sale constante fata de mine. Voia, biata de ea, sa scape de «marul stricat». Oare se temea sa n‑o contaminez si pe dansa? Nicio sansa” – Maria Olaru.