Raportul Consiliului Concurentei pe 2014: Ponderea cheltuielilor cu energia termica in venitul mediu al unei gospodarii ar putea depasi pragul acceptat de 10%

O analiza realizata de Consiliul Concurentei arata ca ponderea cheltuielilor cu energia termica in venitul mediu al unei gospodarii ar putea depasi pragul acceptat de 10%, putand ajunge pana la 12% la nivel national si chiar 14-15% in unele regiuni ale tarii. Costul anual cu energia termica al unei gospodarii bransate la un sistem centralizat ar putea fi mai mic cu 20-40% fata de cazul energiei produse in mod individual pe baza de gaze naturale, acest procent variind in functie de eficienta si tehnologia adoptate de operatorii sistemelor centralizate, se arata in analiza cuprinsa in raportul Consiliului Concurentei pe 2014.

• Vezi raportul atasat.

Sistemul de termoficare din Romania se mai caracterizeaza si printr-un grad ridicat de poluare, ceea ce genereaza costuri indirecte suplimentare, se mai arata in raport.

„Sunt de acord ca nu putem lasa populatia fara incalzire, insa diferentele de costuri sunt gigantice. Variatiile sunt foarte mari, insa cumva un efort de eficientizare merita facut. Ne permit regulile de a da ajutoare, dar trebuie si un efort pentru a demostra ca banii sunt bine cheltuiti”, a declarat Bogdan Chiritoiu, presedintele Consiliului Concurentei cu ocazia prezentarii raportului.

Prezent la conferinta, ministrul delegat pentru Energie, Razvan Nicolescu, a amintit ca a obtinut acordul Comisiei Europene in vederea amanarii liberalizarii preturilor la gaze pentru energia termica furnizata populatiei.

Potrivit raportului, ineficienta sistemului centralizat este generata atat de procesele de productie existente, cat si de pierderile din retelele de transport si distributie. Majoritatea operatorilor sunt ineficienti din punct de vedere economic, pierderile de energie termica fiind acoperite cu eforturi bugetare din ce in ce mai mari. Producatorii sustin ca unele pierderi sunt datorate si sistemului reglementat al preturilor, in sensul ca autoritatile recunosc, la momentul fundamentarii preturilor, un anumit nivel al cheltuielilor, mai mic decat cheltuielile reale de productie si autoritatile accepta sa majoreze preturile mai tarziu decat momentul cresterii justificate a cheltuielilor (in special cresterea pretului la combustibil), decalajele intervenite reflectandu-se in pierderi.

Pentru a evita riscul de neplata a facturilor de catre populatie administratiile locale trebuie sa se asigure ca pretul gigacaloriei se incadreaza in gradul de suportabilitate acceptat la nivel national, astfel ca recurg la subventionarea energiei termice. Aceasta subventionare reprezinta o povara asupra bugetului general consolidat estimata la aproape jumatate de miliard de euro anual, suma care finanteaza de fapt ineficienta operatorilor din sistem. In pofida volumului relativ ridicat al subventiilor, un numar semnificativ de operatori de pe aceasta piata au un grad ridicat de indatorare.