Ratusca cea urata

Cu cat sunt mai mici, cu atat partidele se iau mai mult in serios si fac mai multa galagie. Fiecare zecime sub 2% poarta in ea un nou puseu de grandomanie si fiecare pierdere aduce dupa sine o noua gafa. Cu cat se agita mai mult, cu atat se afunda mai adanc in propria decadere.

Nimic nu le mai poate salva, nici macar o schimbare de lideri, ceea ce este drept, pentru ca ele merita sa dispara de pe scena politica avandu-i la carma pe cei care le-au condus pe acest drum.

Dan Voiculescu trebuie sa ramana ultimul lider in viata al PC, Milut si Pavelescu trebuie sa fie inscrisi in cartea de istorie drept groparii PNTCD, iar Corneliu Vadim Tudor sa citeasca mesajul de ramas bun, evident, in versuri, la catafalcul PRM-ului.

Conservatorii sunt in situatia cea mai interesanta, in cazul lor dovedindu-se ca nici imperiul media, nici banii, nici cativa parlamentari clantai si analisti mercenari nu mai sunt utili. Ba, din contra, s-ar putea spune ca fara toate acestea partidul tot ar mai fi avut o sansa. Tacerea si uitarea i-ar fi fost mult mai utile. Dan Voiculescu este insa prea „Felix” ca sa inteleaga asa ceva.

Ca dovada, ideea de inceput de an de a initia o lege care sa-i puna pe picior de egalitate pe revolutionari si pe fostii detinuti politici. Pentru ca tacamul sa fie complet, i-a dat telefon lui Ticu Dumitrescu sa-i ceara binecuvantarea.

Nici ca putea s-o nimereasca mai bine! Probabil ca cineva, vreunul dintre noii sai consilieri dezertati din tabara dusmanului, i-a spus ca asa isi pregateste terenul pentru procesul de securism ce se va judeca luna viitoare la Curtea de Apel.

Hotararea de a cere demisia liderilor de filiale care nu au obtinut rezultate bune la europarlamentare (parca 6% ne promitea!) arata nu disperarea, ci prostia. Cum devine tot mai evident ca pe Felix nu-l va mai dori nimeni pentru vreo alianta, este de asteptat ca intruparea parlamentara a partidului sa se micsoreze serios.

Greu de crezut ca un tanar migrator de talia lui Codrin serbanescu sa nu-si caute viitorul politic in alte zari si unii precum Ciuca si Pascu sa nu incerce sa-si gaseasca un alt adapost, fie el si provizoriu. In pofida aparentelor, pe Voiculescu nu l-au ingropat nici Felix si nici comisia cu acelasi nume, ci propriile antene.

In ce priveste PNTCD, Milut are toate sansele sa-i desavarseasca disparitia inceputa in 2000. Evident, cine indrazneste sa vorbeasca despre acest subiect tabu este dusman al poporului, dovada scrisoarea adresata lui Patapievici, un certificat de deces al crestin-democratiei, iscalit de omul de afaceri.

Actualul partid nu mai are nimic de-a face cu taranistii si probabil lui Coposu i se face rusine acolo unde e, vazand cum Pavelescu se erijeaza in urmasul lui doctrinar. Ca sa nu mai discutam de Remes-caltabos si Muresan. Dupa performanta de la europarlamentare, nici macar Timisoara nu i-a mai votat, cei doi lideri au reusit sa puna cruce si Polului de dreapta.

Nici o idee, cat de mareata, nu rezista in fata evidentei: PNTCD cu sub 1% (Milut se jura, cu o zi inainte de alegeri, ca va scoate 10%!) este o piatra de moara de gatul liberalilor, oricata bunavointa ar avea acestia si oricat s-ar stradui sa inventeze o forta politica pe care s-o contrapuna PD-L si lui Basescu.

Cat despre Corneliu Vadim Tudor, rapiditatea cu care este parasit si de cei mai apropiati locotenenti, de genul Olguta Vasilescu si Daniela Buruiana, arata sfarsitul. In Parlament randurile s-au subtiat serios, dar cu toate acestea tribunul, atins probabil de vreo noua maladie, isi devoreaza rand pe rand copiii. Dupa 17 ani, in sfarsit, electoratul s-a saturat de el. Ceea ce e un semn bun, intre atatea proaste.

Cei trei, Voiculescu, Milut si C.V. Tudor, sunt ca ratusca cea urata, au imbatranit, nu-i vrea nimeni, dar ei tot asteapta sa le creasca pene de lebada.

Romania Libera