„Războiul fără sfârșit”. Datoria de la care nu putem abdica

Eseurile lui Armand Goşu sunt dominate de o luciditate care nu poate lăsa loc naivitaţii  pacifiste, scrie politologul Ioan Stanomir, într-o recenzie a volumului „Războiul fără sfârșit. Cum a schimbat invadarea Ucrainei regulile jocului”.

Cea din urmă carte de  eseuri  dialogale datorată lui  Armand Goşu  face parte din încercarea, ambiţioasă şi temerară, de a scrie pentru contemporanii noştri cronica unui  război ce a deschis poarta  lumii de mâine. Interviurile pe care le cuprinde (dintre care cele mai numeroase sunt acordate, pe  platforma “ Contributors”, lui Lucian  Popescu) reprezintă fotografiile prezentului ce devine, prin chiar simplul act al trecerii clipei, trecut.

Istoric eminent şi politolog redutabil, Armand Goşu este un seismograf atent la mutaţiile din planul societăţii  internaţionale. Judecăţile şi mărturiile sale sunt un material esenţial pentru  efortul de lectură ce va urma. Vocea din aceste conversaţii se raportează, mereu, la durata lungă. Drama războiului care pare fără de sfârşit se înscrie în linia unei eredităţi a spaţiului imperial rus şi sovietic.

Prin chiar natura sa, eseul conversaţional este genul ce încadreaază, organic, procesul de naştere al ideilor şi ceea ce  observăm este reflectarea, in priză directă, a evenimentelor  însele.  Trecutul, prezentul şi viitorul se unesc în acest dialog ce înseamnă, aşa cum notează Goşu însuşi, un act de  pedagogie, dar şi de introspecţie colectivă.

Anii consemnaţi de Armand Goşu sunt cei în care, treptat, iluziile păcii sunt înlăturate de realitatea războiului  încremenit în propria sa dinamică. Eforturile de mediere ale Preşedintelui Trump au eşuat şi, o dată cu ele, a eşuat şi tentativa de încheiere negociată a  conflictului: anatomia planurilor propuse Ucrainei şi Rusiei este parte din acest efort de cronicar şi de intepret asumat de Goşu.

În cele din urmă , eşecul planului de pace american poate fi atribuit neînţelegerii mizei de adâncime ce motivează Rusia în anii de după 2022.  Scopul războiului este inseparabil de natura regimului  însuşi: ordinea lui Putin are nevoie de elanul imperial spre a se legitima. Singura pace acceptabilă pentru Rusia ar fi cea care ar consfinţi capitularea Ucrainei şi reducerea ei la postura de satelit pe  orbita lumii ruse.

Cartea de faţă trimite la una dintre cele mai importante schimbări intervenite în anii de război- transformarea relaţiei dintre Rusia şi  China, prin consolidarea, accentuată, a ascendentului  chinez. Şi poate că acesta este efectul de durată al aventurii militare ruse în Ucraina, oficializarea  poziţiei de  vasal economic şi militar a Rusiei în raport de China. Noul hegemon totalitar al lumii noastre finanţează războiul ce grăbeşte declinul puterii ruse, spre a construi soclul propriei sale dominaţii.

Căci este limpede că, în axa statelor revizioniste, China comunistă este actorul cu cele mai intinse ambiţii globale. Decăderea Rusiei permite Chinei să preia misiunea de rival sistemic al Statelor Unite. A imagina o politică de desprindere a Rusiei de statul chinez este, în aceste momente, o dovadă de naivitate şi de orbire.

Prinsă în acest angrenaj al economiei de război, Rusia este, în acelaşi timp, incapabilă să învingă militar Ucraina. Blocajul de pe front este dublat de  numărul teribil de pierderi de vieţi omeneşti. Rusia lui Putin practică un tip de război post-stalinist, în care se amestecă crimele de război cu sacrificarea celor ce sunt nu cetăţeni, ci sclavi ai statului rus.

Eseurile lui Armand Goşu sunt dominate de această luciditate care nu mai poate lăsa loc naivitaţii  pacifiste. Provocarea coaliţiei revizioniste nu mai  poate fi ignorată: Rusia şi China sprijină Iranul criminal, în vreme  ce dictatura nucleară din Coreea de Nord exportă arme şi soldaţi în Ucraina. A încheia o pace care ar oferi Rusiei victoria ar însemna să acceptăm că viitorul naţiunilor noastre va fi  dictat de noile imperii totalitare.

Războiul fără de sfârşit este, pentru Rusia, unicul drum care mai poate fi urmat . Pentru Ucraina, definiţia victoriei este cât se poate de limpede – supravieţuirea ei ca naţiune liberă, încadrată în familia de naţiuni libere a continentului nostru. Epoca de incertitudine pe care o traversăm este una a alegerilor. A ceda în faţa agresiunii şi santajului este doar începutul altor războaie. Confruntarea  noii „axe a răului” este datoria de la care nu putem abdica. 

*Text apărut inițial pe Contributors

** „Războiul fără sfârșit. Cum a schimbat invadarea Ucrainei regulile jocului”, de Armand Goșu, editura Polirom, Iași, 2026