Reabilitarea lui Sinatra

Mineriada e o inventie a regimului instalat in 1989. Toate mineriadele organizate intre 1990 si 1999 au urmarit consolidarea grupului Iliescu sau eliminarea adversarilor sai. In iunie 1990, prima si cea mai sangeroasa dintre mineriade a provocat un dezastru istoric. Grupul Iliescu, detinator al puterii, dar iritat de lipsa de recunoastere generala, a decis sa puna capat impotrivirii. Zdrobind-o.

Acest grup, condus de veterani ai subversiunii comuniste, a ales singurul instrument prescris pentru asemenea operatii de traditia comunista si fascista: razboiul civil controlat.

Zeci de mii de mineri au fost adusi din Valea Jiului la Bucuresti. Ei au pus stapanire pe oras, dupa ce au atacat Universitatea, sediile partidelor de opozitie si redactii de ziare. In tot acest timp, puterea legala a facut un pas inapoi si a asteptat incheierea secerisului de capete si valori. Sute de oameni au fost batuti bestial. Nimeni nu a calculat numarul mortilor.

Cifra zace si azi ingropata la Cimitirul Straulesti, unde au fost basculate cadavrele. O noua generatie de emigranti s-a format pe loc si a parasit rapid tara. Impotrivirea deschisa a devenit aproape ilegala. Romania e si azi cunoscuta in multe parti ale lumii ca tara in care vin minerii. Istoria politica a Romaniei a primit o corectie brutala din care nu si-a revenit inca.

La sfarsit, Ion Iliescu a privit peste toate acestea. Si i-a placut ce a vazut. Si a multumit minerilor. Demiurgul avea de ce sa fie multumit. Mineriada din iunie 1990 a fost a doua si cea mai durabila venire la putere a regimului Iliescu. Cu pretul unui razboi civil controlat, grupul Iliescu a pus bazele lumii in care traim.

Protejat de rivali si singur locuitor al propriului stat, grupul conspirativ Iliescu s-a dilatat pana la dimensiunile oceanice ale oligarhiei de astazi. Consecintele mineriadei din iunie 1990 sunt incalculabile. Ele explica, intre altele, de ce precedentul sinistru al violentei a ramas una dintre variantele admise ale vietii de stat si de ce nu a fost el inlaturat de interventia justitiei.

Cercetarile asupra mineriadei din iunie ’90 au inceput, la nivel parlamentar, acum 15 ani. Ancheta Procuraturii a inceput acum 7 ani. Joi, procurorii i-au adus la cunostinta lui Ion Iliescu invinuirile pe care cauta sa le dovedeasca ancheta.

Aflandu-se pe 13-15 iunie 1990 la Bucuresti si nu la munte sau la mare, in concediu legal de odihna, Ion Iliescu e chemat la ancheta, asa, ca orice martor, cules de pe strada. Dupa un timp, procurorii il informeaza pe Tatal Mineriadelor ca s-ar putea ca legatura lui cu mineriada sa fie mai stransa. Acum ne-am dumirit! Asadar, Ion Iliescu are legatura cu mineriada. Nu Frank Sinatra.

De aici promisiunea de reluare a unui ritual vechi: Iliescu neaga si isi trimite anchetatorii la una din cartile lui necitite, procurorii se adancesc in ancheta, iar ancheta incepe sa inghita timp.

Ceva nou e, totusi, vizibil: efectul straniu al timpului. Televiziunile au insotit stirea despre „anchetarea lui Iliescu” (si reabilitarea lui Sinatra) cu imagini in care se vad barbati crunti, coborati din alta era. Mineri cenusii invart ciomege si stalcesc in bataie oameni culesi de pe trotuar.

Aceste imagini au, deja, aerul unui film dezgropat din intamplare, de neinteles pentru generatiile noi. Filmul vorbeste despre o epoca in care politica se facea cu sange, nu cu trusturi media, actiuni si firme-paravan. Dupa un obicei mai vechi, aceste imagini vor disparea, peste o zi-doua, o data cu stirea despre Iliescu. Trecute vijelios prin fata ochilor, ele nu vor fi explicate pe merit.

Noile generatii vor privi filmul de arte martiale si nu vor intelege ca aceste imagini au dictat mersul istoric al tarii lor si au fixat puterea nemasurata a elitelor de astazi. E aici distanta curioasa intre doua lumi care comunica fara sa stie una de cealalta. Prezentul colorat si televizat nu isi cunoaste parintii sumbri si violenti, desi e, inca, sub supravegherea lor.