Recunostinta de lautar: Grazie, in p… mea

Scena de desfasurare: Un restaurant din insula veneziana Lido. Actorii principali: doi lautari, tigani romani, tata (la acordeon) si una bucata fiu, un baietas grasun la vreo 14 ani ce se producea la vioara.

Imbracati bine, fara sa fie agresivi, cantand frumusel erau agreati de persoanlul si clientii localului. Cum baiatul era insa cam posomorat, tatal grijuliu il tot certa…”De ce stai ca bou’ acum… acasa erai vesel. Razi daca vrei sa luam ceva…Hai ba, ca tre sa mai facem bani”, incheie tatal impaciuitor.

Baiatul cedeaza si incepe o melodie de inima albastra. Surpinzator, toata lumea le zambeste si-i cadoriseste cu cativa euro. Recunoscatori, tatal si fiul le multumeau cu un zambet larg spunand tuturor:

– Grazie, in p… mea.

I-am scos repede din uimirea pe care au incercat-o atunci cand au vazut ca suntem singurii de la terasa care nu le da nimic:

-Multumesc frate, dar as vrea sa nu am parte de urarea asta azi. Las-o pentru acasa.