Replica la minciuna

Ma numesc Adrian Tarau, sunt cetatean roman cu domiciliul in strainatate si, de cativa ani, sunt tinta calomniilor lui Lele Alexandru si a colegilor lui in Gazeta de Oradea.

Rabdarea dlui Lele se pare ca a ajuns la sfarsit (adesea oamenii afirma contrariul a ceea ce li se intampla). Din acest motiv, pesemne, in numarul aparut ieri, luni, 15 mai (nr. 176), ma calomniaza si ma defaimeaza in mod grosolan.

Si atata vreme cat justitia e oarba la ceea ce saptamanalul la care ma refeream mai sus face cu toti oamenii care au indraznit sa spuna adevarul despre faptele de coruptie in care este implicat Lele, nu avem alt remediu decat a lua „condeiul” acesta mediatic si sa scriem scrisori deschise, luandu-va martori, stimati cititori.

Vedeti si dumneavoastra, studiile mele nu sunt pe masura intelectualului, activului si productivului cetatean Lele Alexandru, platitor de taxe si impozite, mai mare decat Tarau in perioada 1998-2002 sau decat, actualmente, fratii Micula (intelegeti ironia…).

Nu mi-a placut niciodata publicitatea, de aceea nu am iesit in fata cu declaratii senzationale, chiar daca am fost cautat de-a lungul anilor de televiziuni, radiouri si publicatii scrise, am preferat sa raman in cochilia mea, undeva departe, asa, fara pregatire, unde, spre surprinderea intelectualului Lele, eu am reusit…

Nici eu, nici ai mei, nu am facut parada de faptul ca in perioada 1998 – 2002 am platit impozite directe si indirecte de peste 10 milioane de dolari (accize, TVA, taxe de drum, taxe vamale, impozite pe salarii, pe profit, etc.).

Cand scolitul Lele va reusi performantele enumerate mai sus, poate sa ridice piatra, pana atunci insa sa nu uite ca el este, va cer scuze, a fost pe vremea cand era procuror beneficiarul unei parti din munca mea.

N-as vrea ca invidia lui sa rabufneasca in numarul viitor al numitei „Fituici a boilor de pripas”, dar il mai anunt aici si de faptul inedit pe care sunt pe cale sa-l realizez in urmatoarele zile, ca si pionier de altfel, facand parte din echipa care a reusit sa aduca dupa 12 ani Nationala Romaniei in Statele Unite, alaturi de mult mai titratele echipe ale Uruguayului si Columbiei.

Echipe care tot cu Universal Soccer Association Corp. – al carei „modest” presedinte sunt – au semnate contracte de exclusivitate.

Am stat un pic la indoiala, in ce limba oare sa ma adresez intelectualului poliglot (intelegeti ghilimeLele…), eu, un needucat, pe care din cele patru limbi vorbite s-o aleg? Bineinteles, am ales limba pe care o vorbim cu totii si aceasta forma de exprimare – scrisul – pe care, iarasi spre surprinderea lui Lele, iata, il stapanesc si eu (va las pe dumneavoastra, domnilor cititori, sa apreciati care il stapaneste mai bine!). A-propos, nu ma mai plagia, carturar format la apelul de seara la „Viata studenteasca”.

Si, ca sa inchei in felul in care am inceput, ceea ce afirma editorialistul Lele in numarul din aceasta saptamana al Gazetei de Oradea, e o pura si condamnabila calomnie. La institutia la care te referi, stimabile, eu am fost declarat nevinovat. Vezi facsimil.